De dimineaţă m-a trezit câinele familiei. A prins el un obicei să vină să mă pupe de cu zori. Dacă tot mi-a sărit somnul, m-am extras din patul conjugal şi am pornit-o tiptil către camera cealaltă. M-am învârtit destul de năuc prin casă, neştiind ce e cu mine din cauza stării de somnolenţă. Priveam pe fereastră la vremea câinoasă de afară şi mă gândeam cu groază la faptul că trebuie să scot patrupedul la plimbarea matinală. Când îmi făceam curaj a început să pâlpâie telefonul. Lumina verde mă anunţa că am un mesaj privat. Destul de circumspect, pentru că în ultima perioadă plouă cu mesaje private care sunt viruşi ce se automultiplică, am deschis mesageria...
- Ce mai faceţi? Bună.
- Salut. Sunt în proces de trezire.
- Şi eu de adormire. :)
- Îmi imaginez. Cum eşti?
- Relaxat, mi-e dor puţin de liniştea din Deva…
- Mda... Ăsta să fie singurul inconvenient.
- În rest, aici e altă lume. Ca în Star Trek mă simt la diversitatea asta. :)
- De când ai plecat?
- O lună am în SUA, mai vin în RO în decembrie în concediu.
- Ce faci acolo?
- Lucrez. Mobilăm sedii, e greu, nu e uşor.
- Super tare.
- E greu jobu’, iau cam 4.000 $ pe lună…
- Adică?
- …dar de multe ori am vrut să vin acasă. E greu, muncă fizică şi stres, că totul trebuie să fie bine, am vrut să renunţ de multe ori. Aici se lucră, eu, în Deva, am tăiat frunze la câini. Nu se stă aici deloc.
- Renunţarea e simplă… Asta vroiam să întreb, acolo stai la cafea dimineaţa la muncă?
- Nu există aşa ceva, cafea dimineaţa, direct muncă. :)
- Întârzii?
- Nu există. Eşti plătit cu 15$ pe oră, trebuie să fii eficent. :)
- Munceşti opt ore în cap?
- Asta depinde, am lucrat si 12 pe zi, dar cu cât lucru mai multe cu atât mai bine, dacă lucru 12 ore azi, într-o zi fac 180 $, da’ lucru…
- Sau mai tragi chiulul!?
- Fără chiul fără nimic, cam 600 ron pe zi, aşa merge o tură.
- Dacă întârzii sau chiuleşti, ce se întâmplă?
- Nu am încercat. :)
- No… De aia se plăteşte bine acolo, pentru că se munceşte.
- Eu încă nu sunt obişnuit cu sistemul ăsta, o să trebuiască să învăţ să lucrez cu adevărat. În România nu se prea lucră, aici am prins un sistem eficent şi fără să îl poţi fenta, sa te tragi pe cur.
- În ţara nu ai fi acceptat tratamentul ăsta.
- În ţară nu, pe banii din România, nu, pe 4.000 $ pe lună mai sufăr un pic, cât rezist. Nu ştiu cât o să rezist.
- Nici la 5.000 nu ai fi acceptat. E chestie de mentalitate.
- Ştiu, mentalitatea mă face să fug de lucru, chiar dacă acasă stau în chirie, şi aici stau în chirie şi am teren de tenis, piscină, şemineu, Jacuzzi, sala de forţă, totul la 1.000 $ pe lună şi tot nu am chef de lucru. :)
- La preţul ăsta găseşti şi în România.
- Cam da, ideea îi că România nu m-o obişnuit cu munca şi aici e greu şi de aia îmi este dor de casă. :) Foarte tare.
- Dor de casă sau de sistemul pe care îl poţi păcăli?
- Nu ştiu, aici am lux, am bani, dar nu sunt fericit că lucru mult. Acasă nu am lux, nu am bani, da’ îs mai fericit că nu îmi rup spatele. :)
- Fericirea e să stai!?
- Din nefericire asta am învăţat şi sper să îmi iasă din cap…
- Tu ai plăti pe cineva sa stea?
- …din păcate în România am fost plătit să stau câţiva ani cu 1.500 ron pe lună, câteodată stăteam mai mult şi luam mai mult, 1 milion pe fiecare tură ce o stăteam în plus.
- Ce făceai?
- La pază, pe intervenţie, frecare de mentă, tăiat de frunze la câini, nimic asemănător cu sistemul American. :)
- Ăla e serviciu de risc. Statul respectiv însemna disponibilitate în caz de risc. Aici nu ai dreptate.
- Era risc ce-i drept, dar am stat mult şi nu am fost pregătit pentru munca de aici.
- Te cred.
- La orice lucru te adaptezi. Mai vorbim peste câteva luni. Oricum ce nu îmi place aici e că e prea multă destrăbălare, şi crime, şi târfe, şi droguri…
- Accepţi să public discutia noastră pe blog?
- Normal, OK, nicio problemă, chiar dacă par un leneş, asta e realitatea. :)
- Îţi doresc putere de muncă, sănătate şi să descoperi că există fericire şi muncind.
- Să vedem peste câteva luni, o să discutăm iar. :)
- Somn uşor.
- O zi superbă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu