Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Interviuri pe Facebook: Un om care-şi iubeşte oraşul

duminică, 2 iunie 2013

Pe Marian Lucian, un hunedorean tânăr, l-am descoperit în parcul de la Simeria în urmă cu câteva luni. Membru al unui grup care şi-a propus să promoveze şi să ajute acest loc minunat. Am aflat, apoi, că se străduieşte să-şi promoveze oraşul în care locuieşte. Hunedoara! Se zbate, aşa cum ştie el mai bine, se scoală de dimineaţă, face fotografii, le prelucrează şi le publică în mediul online pentru a arăta lumii că oraşul lui merită să fie în rândul lumii. Al celei turistice. Ba, mai mult, crede că munca lui este un balsam şi pentru cei plecaţi peste mări şi ţări. Uneori se crede model de urmat, alteori spune că nu e aşa, are atitudini ezitante uneori... E tânăr, dar vorba lui, cu care sunt de acord şi eu dacă-mi este permis acest lucru, ar fi bine să fim mai mulţi ca el. L-am căutat şi am stat puţin de vorbă...


 - Eşti?
- Mereu.
- Eşti destul de activ pe Facebook. De ce?
- În primul rând pentru că folosesc Facebookul pentru promovarea Hunedoarei prin pagina "Când spun Hunedoara, spun Acasă" şi în al doilea rând pentru că lumea s-a ataşat de mine, nu mă lasă să plec din spaţiul virtual, ei m-au întors când mi-am anulat profilul.
- Eu am bănuit atunci că este doar un joc, o stratagemă prin care ai încercat testarea propriilor amiciţii! A fost şi asta!?
- Poate ca mulţi au interpretat în acelaşi mod situaţia, dar niciodată nu mă joc cu oamenii, mereu sunt sincer şi ştiu exact oamenii care îmi sunt aproape dincolo de Facebook.
- Simt că vorbeşti "din cărţi". Nu vrei să vorbim pe bune!?
- Uneori vorbesc din cărţi, alteori gafez… totuşi aici trebuie să mă fac înţeles având în vedere că este un mic interviu.
- Am înţeles. Să revenim la oile noastre. Promovezi Hunedoara şi vreau să ştiu de ce şi care este scopul tău. Ce te mână-n luptă?
- De ce o iubesc e greu de spus, poate că aşa a fost să fie… uneori regret că nu pot să fac ce aş vrea să fac, să mă implic şi mai mult în greul prin care trece acest oraş frumos, dar sunt la început de drum în viaţă şi dacă asta am ales, asta am să o fac cat pot. Scopul meu este acela de a aduce oamenii la Hunedoara, dacă nu fizic, măcar prin fotografiile pe care le fac… Sunt mulţi oameni născuţi la Hunedoara şi îi fac fericiţi prin acea pagină de care vorbeam mai sus, aceşti oameni sunt mândri că sunt hunedoreni şi asta mă bucură, totuşi le simt tristeţea din suflet când îmi spun că au plecat la mai bine în alte părţi.
- Te simt uneori uşor dezarmat. Ce-ţi lipseşte!?
- Şi nu vă înşelaţi. Uneori sunt dezarmat, dar mă liniştesc şi o iau de la capăt, simt câteodată că mă lupt cu morile de vânt, dar continui să o fac, la urma urmei nu o fac pentru nimeni, ci pentru mine şi pentru dragostea ce o port acestui oraş cu o comoară pe care alţii nu o au şi acea comoară este Castelul Corvinilor! Nu ştiu ce îmi lipseşte, personal nu mă pot plânge, alţii nu au nimic.
- Hai să înţeleg şi eu. O promovezi pentru ce!? Care este scopul tău?
- Scopul este de a arăta că exista şi o Hunedoară frumoasă.
- Ai adus, cel puţin prin adăugarea fotografiilor în acelaşi colaj, Hunedoara alături de mari oraşe europene. De ce!?
- Pentru că arată bine. Hunedoara arată bine noaptea, dar nu mulţi pot să spună asta pentru că nu au văzut-o aşa cum am văzut-o eu, în diferite anotimpuri, la ore foarte matinale. Nu poţi să gândeşti că Hunedoara e bogată ca Madridul, Parisul şi Londra, referitor la acel colaj. Poate că orice oraş din România arată bine noaptea, dar eu fiind hunedorean, am vrut să pun Hunedoara acolo, ca idee şi totusi acel colaj a avut succes.
- Nu vreau să par răutăcios, dar noaptea toate femeile sunt frumoase. O fi valabil şi în cazul oraşelor!?
- Cred că un oraş frumos este aşa datorită oamenilor în general, ei înfrumuseţează oraşul, ei construiesc şi îi dau acea culoare frumoasă, iar frumuseţea vine din interior şi ea rămâne, în schimb fizicul îmbătrâneşte. Cât despre femei, ele sunt frumoase tot timpul, la fel şi bărbaţii, trebuie doar să se îngrijească, nu exagerat.
- Implicarea asta civică la nivel individual poate fi o soluţie pentru a compensa carenţele autorităţilor?
- Nu cred. Eu nu pot să aduc locuri de muncă decât dacă mă fac patron, în schimb ei ar putea face mai mult pentru oraşul pe care îl reprezintă pentru că au deschidere mai mare la nivel naţional şi internaţional.
- Asta e clar. Eu întrebam dacă ar fi mai bine să ţi se urmeze exemplul de cât mai mulţi oameni. Te consideri un model de urmat?
- Nu mă consider un model de urmat, aş vrea să fiu un model pentru copiii mei şi să mă asculte mereu. Aş vrea, sincer aş vrea să mi se urmeze exemplul de cât mai mulţi oameni, dar mulţi nu au curaj, mulţi nu ştiu şi nu sunt pasionaţi de orasul lor sau poate că sunt dar nu ştiu să o arate. Aş vrea ca lumea care chiar îşi iubeşte oraşul cu toată inima să fie cei care îl promoveaza şi cei care îl conduc.
- Interesant punct de vedere. Ce lipseşte Hunedoarei pentru ca tu să nu te mai zbaţi atât!?
- Sunt de părere că atât timp cât stai în murdărie trebuie să faci curat, chiar dacă nu ai chef sau nu vrei. Cred că faptele îi lipsesc Hunedoarei, cuvinte au fost destule.
- Şi vorbăria asta a noastră tot vorbărie este. Auzi, am văzut că te implici şi în ceea ce priveşte Parcul dendrologic de la Simeria. De ce!?
- Am fost în dese rânduri la Simeria la Parcul Dendrologic în anii trecuţi şi îmi părea rău că nu îl promovează cum ar fi trebuit. Mare mi-a fost mirarea şi bucuria când am văzut că cineva de la Simeria încearca să facă ceva pentru Parcul lor şi acel cineva era şi este Ovidiu Manoilescu. Anul acesta în Februarie am fost să văd ce se întâmplă acolo şi să aflu mai multe despre întâlnirile de la Parc şi uite că am întâlnit oameni frumoşi, mai ales sufleteşte, apoi pe parcurs din ce în ce mai mulţi, printre care şi pe dumneavoastră.
- Pe finalul discuţiei noastre te rog să spui ce ai de spus. Ce te nemulţumeşte şi care ar fi soluţiile din punctul tău de vedere?
- Mă nemulţumesc multe, dar prefer, deocamdată, să le ţin pentru mine, pentru că nici eu nu sunt un om perfect şi nu există perfecţiune. Aş încheia cu un motto pe care îl am în inimă şi în cap mai mereu şi pe care trebuie să îl ţină minte toată lumea, mai ales că vine de la un lider al Hunedoarei, chiar şi în vremurile de acum: "Dacă muncă nu e, nimic nu e!" - Michael Klein.
- Deci, băieţi, puneţi mâna pe lopeţi! Mulţumesc pentru timpul acordat.
- De acord! Eu vă mulţumesc.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Multumesc si aici!

Dan Terteci spunea...

Cu multă plăcere!

Sonia spunea...

Ceea ce face Lucian ar trebui să le dea de gândit tuturor tinerilor. Și nu numai lor. Este ușor să critici stând pe margine și nefăcând nimic. Sunt bucuroasă că l-am cunoscut și că uneori am schimbat câteva cuvinte pe Facebook. Mi-aș dori ca visurile lui să nu se frângă. Merită să le vadă împlinite.

Unknown spunea...

Visele nu le poate lua nimeni si devin realitate atunci cand iti doresti asta !

Continua Lucian !

Multumesc Dan pentru acest interviu si pentru "Interviuri pe Facebook" !

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading