Ţoale de firmă. Asta vrea toată lumea, iar cei care nu doresc înseamnă că nu au auzit de ele sau nu ţin la "etichetă". Când te uiţi în jur vezi că lumea e îmbrăcată cu textile branduite frumos. După avalanşa de pe stradă ai impresia că ar trebui să fie coadă în magazinele de specialitate. Dar, ce să vezi!?, acolo e pustiu. Bate vântul. Explicaţia e dată de faptul că există comercianţi care vând asemenea produse, pe care le recomandă ca originale, la preţuri muuult mai mici faţă de magazin. Sunt furate sau fake-uri, falsuri, bre!
Buuun... De ce toată introducerea asta!? Staţi să vedeţi.
Aram eu prin clasa a şaptea, când văd că vine la şcoală, unu' Gigi a lu' Popa, pe el îl chema Popa Gheorghe, de ce îi spuneam aşa nu ştiu nici în ziua de azi, vine, aşa cum spuneam, copilul la şcoală cu un tricou alb pe care avea aşa ceva ca o floare. Amplasată în dreptul inimii, erau desenate trei petale, iar dedesubt scria A-DI-DAS. Am silabisit, nu ştiam exact ce era aia. Toată treaba se întâmpla prin '83-'84.
Când l-a văzut "diriga", soţie de securist, a făcut ochii cât cepele, că de unde are tricoul, că, mamă, ce frumos e şi tot aşa. Colegul meu s-a făcut roşu ca macul şi nu ştia ce să spună.
- Popa, mă mai rog mult de tine!?
- Tovarăşa dirigintă, m-am jucat şi eu...
- Adică!?
- Am decupat o hârtie, am pus-o pe tricou şi cu peria am dat cu cremă de ghete.
A început nebunia din momentul ăla. Am mers toţi acasă şi ne-am pus pe treabă. În câteva zile toţi aveam tricouri şi cămăşi, da, da, cămăşi, ADIDAS, la care purtam cravata de pionier.
Vremea a trecut, iar Gigi a lu' Popa este, acum designer vestimentar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu