Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Polițiștii care sunt de "rahat"

marți, 25 martie 2014

Natura umană este cea care ne face să ne răzvrătim împotriva a tot ceea ce ne lasă impresia că atentează la libertatea noastră, fie ea chiar și cea mentală. Tendința de a demonta norme, reguli, cutume, este o consecință a evoluției, iar formele de manifestare a acestei răzvrătiri sunt intre cele mai variate. Am început așa, folosind oareșce șablon, pentru a mă apropia de ziua de azi. E ziua Poliției Române.
În genere, polițiștii sunt înjurați la unison, considerați proști, needucați, bădărani, corupți sau mai știu eu cum. Nici numai contează, chiar te rog pe tine, cititorule să-ți imaginezi tot ce este mai rău față de acești oameni. Critcile pot fi numeroase, uneori sunt și justificate, iar ele sunt proliferate uneori și din mimetism social. îl auzi pe unu că înjură un polițist, intri imediat și tu în oră, pentru că așa e de bonton, și dă-i și fă-i... Unii îl înjură pentru că au trebuit să suporte o măsură legală aplicată de omul respectiv, alții suduie din motivele de ordin psihologic prezentate mai sus, considerând că polițistul este o barieră în fața libertății sale de gândire, atitudine sau comportament. Asta până devine victima unei ilegalități, moment în care reclamă intervenția promptă și profesionistă a prostului pe care-l înjura până mai deunăzi. Atunci este nevoie de polițist pentru că el este plătit să intervină. Așa este.
Uităm prea adesea că oamenii în uniforma aia au și suflete, fiind tentați să-i evaluăm ca pe niște mașinării, care ar trebui să funcționeze cu precizie de orologiu elvețian. Mi-am adus aminte de un editorial scris de Lelia Munteanu despre ziariști. Pe ideea aia aștern și eu rândurile de mai jos.
Polițist e ăla care stă în stradă, la circulație, și se uită la tine, după ce te-a oprit, în timp ce tu suni pe unu de sus, să-i arăți tu cine ești. Se gândește el atunci, că om este, cum să procedeze. De cele mai multe ori aplică legea, dar tu nu mai știi, deși vinovat, calvarul prin care el trece, explicațiile pe care el trebuie să le dea pentru că a oprit un bizon în trafic, care amenința viețile altora.
Polițist e ăla care e înjurat pe stradă de toți bețivii și curvele în timp ce sufletul e lui e varză din cauza copilului bolnav lăsat acasă zăcând în pat cu febră mare. Sigur e plătit pentru asta, are salariu, dar nu i-a spus nimeni când a ales calea asta că pentru banii ăia ar trebui să-și vândă sufletul și să nu mai poată simți omenește. El trebuie să fie calm, echilibrat, ferm, chiar dacă agresiunile ajung uneori să fie și fizice.
Polițist e ăla care vine cu hârtie de acasă pentru imprimantă, pentru ca să poată să-și facă treaba. Nu are bani pentru asta la nu știu ce post de poliție și nici nu interesează pe nimeni neajunsurile lui cu care trebuie să se lupte în plan profesional. I se cere performanță. Uneori dă rateuri și plătește scump pentru asta. Nu are voie să spună că nu are cu ce să lucreze. În caz de disfuncționalitate va fi pus la zid de toți, pentru că trebuie să se dea un exemplu clar, că așa nu se mai poate, cu lenea și prostia polițistului.
Polițistul trebuie să-și gestioneze carburantul mașinii, astfel încât să nu depășească cota care i se cuvine. Numai el știe cum face să îi ajungă, să controleze situația operativă din teren și să nu cadă în abatere. nu l-ar ierta nimeni pentru o greșeală.
Polițist e ăla care își cumpără pixuri și agrafe de hârtie de la chioșcul de peste drum din banii lui de salariu, chiar dacă nimeni nu-i decontează cheltuielile făcute în interesul serviciului
Tot polițist e și ăla care suportă umilințe din partea vreunui grangur sau interlop, deși ar putea să intervină, având legea în spatele lui, dar nu o face pentru că știe ce înseamnă să te pui cu sistemul, iar ratele de la bancă, cheltuielile de la bloc, utilitățile și copiii cer bani. Sunt situații când polițistul este atacat, dar nu scoate pistolul, pentru că a mai făcut un coleg de-al lui așa și a tras vreo doi ani, timp în care a dat cu subsemnatul la Parchet, că de ce a folosit armamentul din dotare. În asemenea situații, polițiștii sunt mai anchetați ca infractorii.
Am auzit un pseudopolitician spunând că polițiștii ăștia e proști.
L-am întrebat, considerând că afirmația lui este reală, care crede că e soluția pentru a aducerea deștepților în sistem. M-a privit lung, a zâmbit și... a tăcut.
A existat o goană nebună în ultimii 24 de ani, am asistat la eforturi conjugate din partea tuturor - societate civilă, presă, politicieni - pentru golirea de autoritate a polițistului. Chiar și în fața acestor presiuni, când el, polițistul, a trebuit să lupte pentru supraviețuire instituțională, am clamat cu toții că avem nevoie de ordine și siguranță publică.
Pentru aceste eforturi, eu vreau astăzi să spun anonimilor din Poliție că îi prețuiesc și le urez LA MULȚI ANI.

2 comentarii:

Anonim spunea...

La multi ani Politiei Romane, la multi ani tuturor politistilor profesionisti. Nu pot spune acelasi lucru despre cei care sunt chemati la o spargere si iti spun din start ca ei nu sunt "Mama Omida" sa afle hotii, sau ca nu au "un glob de cristal" sa ii poata gasi.

Ovidiu Manoilescu spunea...

E doar o problemă de proporții. Suntem prea grăbiți să ne intereseze partea cea mai mică, prin urmare, doar majoritatea contează.
Poate că acum s-a schimbat proporția, dar imaginea se reconstruiește extrem de greu.

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading