Parfumul, el prin definiție, nu ar avea motive să fie o cauză generatoare de nemulțumiri. Miroase frumos, e drept că unele, chestie de gust, nu sunt preferate de unele persoane, după cum au tonurile - mai dulci, mai puternice sau mai estompate. Și invers. Am mers zilele trecute la un non-stop, la ceas de seară, să refac proviziile de apă minerală și pufuleți pentru necesitățile domestice. În timp ce struneam patrupedul hămăitor, adică pe Sebi, am asistat la un dialog interesant, pe care un domn îl avea cu o urmașă a Evei care străjuia geamul pătrat, transformat ad-hoc în tribună:
- Vai, tu, ce bine miroși.
- Îți place, zise bărbatul? Și am simțit cum se umfla ca un cocoș în pene.
- Da, clipi doamna bălaie repede din ochii rimelați la repezeală. Tu, da, da', a venit unu' aseară, cred că avea o tonă de parfum. Puțea.
Dialogul cu pricina m-a determinat să fac o analiză a modului de folosire a deodorantelor și parfumurilor.
Există o categorie de persoane care confundă spray-ul antiperspirant cu parfumul. Nu rar mi-a fost dat să văd cum unii își dau cu spray peste haine. Distracția e uriașă dacă tubul ma conține și pulbere. Da, praful ăla alb. Se va zări imediat pe haine dâra pe unde mâna grăbită a dus doza metalică sub presiune.
Cea mai groaznică folosire a acestui produs este pe nespălate. Amestecul cu mirosul transpirației acționează ca o armă chimică, mă rog, dacă vreți chiar bacteriologică. De aia e șprei să miroasă frumos, nu!?
Am mai întâlnit, în sezonul cald, vara bre, fete care preferă odorizantul solid. Unele, pentru că pleacă un timp îndelungat de acasă, aplică un strat mai gros, crezând astfel că sunt protejate mai eficient. Dar, ce să vezi!?, când ridică mâna să se țină de bara de sus în mijlocul de transport în comun zărești la axilă gogoloaie de o substanță albă cu grad ridicat de vâscozitate.
În anumite medii, utilizarea substanțelor degrabă și plăcut mirositoare este musai să se facă la zile mari, pentru că nu se face să arunci banii pe fereastră. Și atunci, dacă tot e din an în Paște, să fie mult, să știe lumea că ai parfum. Bine, că și parfumul, uneori, este aruncat tot peste textile, în lipsa reacției cu PH-ul pielii, se emană tot felul miresme rezultate din reacțiile chimice ale lichidelor cu pvc, plasticul, inul sau bumbacul cămeșii.
Pe de altă parte, mai sunt cei care consideră că datul cu parfum este nelalocul lui, că un bărbat care miroase a parfum pare o cocotă, iar o doamnă aranjată e musai să fie curvă.
ȘI cel mai interesant este că fiecare reprezentant al uneia sau alteia dintre categoriile de mai sus este convins de propria-i dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu