Sâmbătă va fi din nou soare. Și nu ne referim aici la condițiile meteo. De 8 martie vă invităm să cunoașteți un exemplu de noblețe sufletească. În condițiile în care discutăm tot mai mult despre renunțarea la responsabilitățile părintești, o să ne întâlnim cu o doamnă care a adus pe lume 15 vieți. O femeie care a purtat în pântece și a născut 15 prunci. Viața doamnei Carlota Lakatoș a fost una tumultuoasă. Mamă eroină, mamă care și-a crescut copiii așa cum numai o mamă poate înțelege. Destinul a făcut să mai aibă în viață doar opt dintre toți fii și fiicele cărora le-a dat vieți. Acum își petrece zilele alături de bunicii de la Căminul pentru persoane vârstnice de la Hunedoara. Chipul ei blajin, brăzdat de riduri, trădează, la cei 79 de ani, o viață grea, dar un suflet frumos. Singura ei avere este un tablou în care apare alături de familia ei, despre care vorbește cu drag.
Vă propunem să o cunoașteți și să o prețuiți pentru efortul de a fi de 15 ori mamă, pentru puterea de a privi frumos în jur și pentru faptul că reprezintă un model de curățenie sufletească. Dacă apreciaţi că merită să-i mulţumiţi pentru ceea ce este ea ca om, vă aşteptăm sâmbătă, 08 martie 2014, să o cunoașteți, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care-i vor mulțumi printr-o diplomă și un buchet de flori, la ora 11.00, în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.
A locuit din tinerețe în Hunedoara împreună cu soțul ei, dar acesta a decedat când încă era tânără, lăsând-o singură cu cei 8 copii. A locuit cu copii într-o casă naționalizată, în condiții improprii, de multe ori fără cele necesare traiului zilnic.
A primit din partea statului român medalia pentru MAMA EROINĂ, iar unul din copii, al 8-lea este botezat de Nicolae Ceaușescu.
Are copii și mulți nepoți, în Hunedoara, a locuit o vreme cu ei, la acea căsuță naționalizată, dar, de la o vreme nu a mai rezistat, fiind prea mulți în același loc, trăind doar din mica ei pensie și din ajutorul social al unui copil. Pe lângă lipsurile materiale, erau multe tensiuni și certuri pe care d-na Carlota nu le-a mai putut îndura.
Mai are copii și prin țară și străinătate dar, aceștia nu o caută și nu prea știe mare lucru de soarta lor.
De multe ori, povestește despre greutățile îndurate ca văduvă și recunoaște faptul că, doar D-zeu a ajutat-o să rămână în viață și să nu-și piardă mințile de atâtea poveri și dureri, trecând singură prin tot ce a trecut, fără să se poată baza pe un ajutor omenesc.
În anul 2012, S-a mutat într -un bloc cu chirie, fără baie și apă curentă, având doar un aparat improvizat electric, pentru a încerca să-și gătească căte ceva din ceea cumpăra, cu puținul ce-i rămânea din pensie după ce plătea chiria.
Cum a ajuns la cămin?
A mers în audiență la autoritățile locale, unde a fost îndrumată spre Căminul pentru Persoane Vârstnice, unde a și fost internată, după efectuarea anchetei sociale, începând cu luna octombrie 2012. La noua ei locuință, unde stătea cu chirie, i-am găsit toate lucrușoarele adunate într-o viață... în mod deosebit m-a impresionat ceea ce, acum și-a pus lângă pat unde doarme la cămin și este lucrul cel mai drag și scump pentru ea... un tablou unde este cu familia ei, cu soțul și cei 8 copilași rămași în viață.
Cu multă considerație,
Genica Berbeniță
Despre proiectul „Premianții fără premii”
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Probabil vă întrebați cine sunt acești premianți și de ce nu au premii. Ei sunt oamenii de lângă noi pe care toți îi văd și nimeni nu-i "ascultă". Tăcuți duc România mai departe. Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor fără ca ei să fie cunoscuți. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi. Nu vor premii, nu au primit, nu știu că munca lor e prețuită de ceilalți și de aceea trebuie să le spunem asta.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi necunoscuţilor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.
Vă invit să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu