Câteodată mă joc cu gândurile
Unele mă fugăresc către altele
Ce par că s-au ascuns
Să nu fie zărite...
Parcă ar vrea să spună că lumea lor,
A gândurilor,
Nu trebuie stricată de rânduielile oamenilor.
Gândul stă ciuci în cămara lui
Și iese la lumină când nu te aștepți.
Uneori te rușinează, alteori te face să pari
Deștept.
Ai impresia că nu-l cheamă nimeni...
Dar el vine strigat de alte gânduri
Ale altor oameni.
Uneori nu deslușim dialogul lor,
D-aia ne mâhnim...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu