Sunt presărat cu viață,
Printre ruine de cimitire
Ce preling umbre pe iarba verde-albastră
Cu luna drept lămpaș.
Amuțesc cu toții în fața
Tabloului cu stele
Desenat în grabă, dar atent
De un Dumnezeu dezamăgit
Să ne aștepte să trăim.
E ceva în noi.
E ceva în voi, pare să ne spună.
E ceva între noi!?
Ne întreabă lăcrimând.
Chiar așa...
Ce-o fi!?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu