Pentru ei, imnul naţional este un răsunet!

Trebuie să fie un sentiment ciudat, interesant și deopotrivă emoționant, iertați-mă, dar nu am alt cuvânt la îndemână, să asculți imnul național către apusul vieții. Deșteaptă-te române are o semnificație aparte, diferită, pentru un veteran de război, practic, fiecare tonalitate, octavă sau silabă a imnului îl apropie de momentul trecerii în neființă.
Bătrân, ridat și cu părul cernit a privit drapelul național, a asistat la slujba oficiată de trei preoți și a mers în sala unde au avut loc ceremoniile de înaintare în grad. Trupul obosit, de viață și de rănile războiului, a cedat... A adormit în scaun lângă mine în timp ce se striga catalogul, din ce în ce mai subțire, al veteranilor.
O să ajungem în scurt timp să ne comemorăm morții și să nu îi mai felicităm pe veterani. Vom fi mai săraci...
În timpul ceremonialului militar se simțea în privirea lui voința și iubirea. Își aducea aminte, pe repede înapoi, viața, camarazii de pe front, rănile și luptele. Privindu-l mi-am dat seama că aruncarea în desuetudine a cuvântului patriotism este cea mai mare crimă pe care o putem face în fața acestui om. Cum ai putea să-i explici lui, care a dormit prin tranșee, că ți-e rușine să te consideri patriot, de teama ridiculizării? Veteranul de război joacă o loterie a situațiilor în care îi va fi dat să audă imnul național. De fiecare dată se gândește dacă va mai exista o altă dată...
Și, totuși, trece demn prin viață, o demnitate greu încercată, uneori prea greu încercată mai ales în afara războiului militar, ne dă lecții despre camaraderie, despre abnegație și despre voință. Îi curg lacrimile atunci când își reîntâlnește vechi tovarăși de arme, plânge sufletul în el când își aduce aminte de prietenul mort pe front și moare neîmpăcat... Pentru că asistă la modul cum ucidem ceea ce reprezenta pentru el motivul suprem de a muri, patriotismul.
S-a trezit când a cântat iar imnul național, s-a ridicat și a salutat tricolorul românesc, a plâns și a mers acasă. Probabil să doarmă.