
Așa spunem despre zilele în care avem impresia că nimic nu se întâmplă. Nimic care să fie remarcabil. Ne trezim dimineața, plecăm la munci, intrăm într-o stereotipie aproape incurabilă. Căutăm scuze, acuzații - era să spun acuze, așa mă enervează chestiunea asta cu tentă sfertodoctă -, și motive de a ne plânge. Și totuși...
Banalitatea ascunde de fapt cel mai remarcabil aspect, viața! E banal că trăim și asta ne deranjează!?
2 comentarii:
Dacă suntem struţi, da, e banal...
Corect. Multumesc :)
Trimiteți un comentariu