L-am cunoscut întâmplător, în urmă cu vreo doi ani. Ne-am împrietenit, puțin, așa de formă, asta la început, pentru ca apoi forma să aibă și fond. Zoard Bocaniciu a fost consilier al prefectului și consilier al Secretarului General al Guvernului. A venit din mediu privat în cel public și s-a întors tot acolo. Nu este cunoscut, dar îmi place cum gândește și ce spune. Eu l-am întrebat, el a răspuns. Iată ce a ieșit!
- Bună ziua.
- Zâua bună la dumneavoastră.
- Sunteți pregătit?
- Pentru ce?
- Pentru viață, pentru discuții, nu știu.
- Pentru viață nu știu dacă sunt pregătit, sper să mai am timp... pentru discuții cu un om drag, întotdeauna.
- Oricum, la discuții ne pricepem cel mai bine. Toți!
- Nu... te corectez... nu sunt foarte mulți pregătiți pentru discuții... da' toți sunt pregătiți pentru povestit...
- Cu tine am reușit mereu performanța să ne contrazicem când spunem sau susținem același lucru, așa că nu e o premieră. Poate pentru cititori.
- Măcar pentru cineva să fie o premieră... acu' mie-mi plac lucrurile specifice... așa că, deși am intuit la ce te referi când ai spus "discuții", am vrut să fiu mai clar... pentru că, din punctul meu de vedere, e o diferență enormă între cele două... La noi, din păcate, se discută destul de puțin... însă se povestește mult, cu rost sau fără... și poate și din cauza asta, efectele nu se văd...
- Nu ar fi mai bine să vedem defectele?
- Ooooo... păi astea, noi ca popor, le vedem de la kilometri distanță... vedem defectele oricărei persoane, și ale oricărei acțiuni... și "le povestim"... dacă le-am discuta, s-ar rezolva - însă asta ar presupune o implicare... pe când cârcoteala, e gratis...
- Ai fost, pe rând, consilier al prefectului, apoi al Secretarului General al Guvernului. Se vede lumea altfel din interiorul sistemului public?
- Ei, a fost o experiență pe care mă bucur că am avut-o... și nu, lumea nu se vede altfel - sau cel puțin perceptia mea față de lumea exterioară nu s-a schimbat, însă se vede altfel sistemul...
- Adică!?
- Privind din exteriorul sistemului public, îl vezi încremenit, static... din interior observi că sistemul are capacitatea de modificare/adaptare/schimbare - însă trebuie să existe și decizia... într-o firmă privată (căci eu m-am format în sistemul privat) decizia se ia mult mai simplu... în sistemul public, există foarte multe aspecte care trebuie luate în considerare în încercarea de a lua o decizie... însă nu e imposibil...
- Constat că vorbești bine, combați bine, fără a băga cuțitul prea adânc.
- Mulțumesc pentru complimente... acum, în ceea ce privește "băgatul cuțitului", sunt sătul de înjunghierile mai prin față, mai pe la spate... prefer să folosesc cuțitul pentru a încerca să creez ceva... pe cât pot...
- Păi, despre asta e vorba. Cuțit, la modul peiorativ, e și bisturiul chirurgului. Ce ai vrea să creezi?
- Asta-i cea mai grea întrebare... Ar fi o listă foarte lungă, dar unele îmi sunt la îndemână, altele nu, sau nu încă...
- Concret!
- În primul rând, am încercat să mă (re)creez pe mine însumi... apoi, cea mai mare responsabilitate e să creez un OM din copilul meu... și până acum, zic că sunt pe calea cea bună... Încerc să creez, pe cât pot și cum pot, legături între oameni... încerc să creez lucruri bune... încerc să creez, de ce nu, și oameni buni, pe cât îmi stă mie în putință...
- Și cum primesc oamenii demersul tău. Le pasă sau ai sentimenul că alergi singur pe Național Arena?
- Există foarte mulți oameni cărora le pasă... viața mi-a scos în cale destul de mulți... e mai greu să-i aduni laolaltă, dar nu imposibil... și rezultatul, merită...
- Chestia asta cu păsatul, dincolo de măcinarea lăuntrică, are și un efect concret? Uneori am sentimentul că oamenii au căzut într-o apatie generală.
- Nu știu dacă neapărat apatie... poate fi expresia sentimentului neputinței, în multe cazuri... oamenii tind să-și propună lucruri mari și le vor schimbate, dacă se poate, atunci... în majoritatea cazurilor, e greu... dar dacă mergi cu pași mărunți, reușești să faci lucruri mici, ai mulțumiri... apoi, tre' să ai și răbdare...
- De ce te plimbi prin parcul de la Simeria dacă ești devean?
- Simplu... pentru că pot și merită! Merită atât faptul că petrec 2 ore în liniște, în natură, ci mai ales că o fac împreuna cu oameni buni...
- Ideea e mișto.
- E o idee excelentă, din acest motiv merg de câte ori pot... plus că, datorită acestei plimbări am avut onoarea să cunosc oameni deosebiți, alături de care m-am mai regăsit și mă voi mai regăsi și în alte locuri...
- Recomandă-mi ceva, încearcă să mă schimbi!
- Eu nu încerc să te schimb... nici pe tine, nici pe altcineva... ce pot eu să fac e să încerc să vă determin să vă auto-analizați și să hotărâți voi înșivă dacă vreți sau nu să vă schimbați... Aaa... și că îmi cereai să-ți fac o recomandare... păi, îți recomand să ne vedem mai des...
- Am reținut. Încerc să mă conformez. Mulțumesc pentru timpul pierdut.
- Sper, din tot sufletul, să nu fi fost pierdut... pentru mine, chiar n-a fost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu