Cei doi amici se priveau în ochi prin fumul gros de țigări. Păreau că se scrutează până în adâncul sufletelor, de parcă ar fi căutat acolo soluția miraculoasă pentru problemele umanității. Unul dintre trase greu și adânc din țigară, după care aruncă un rotocol gros de fum pe care l-a spart cu un jet de aer țâșnit printre buzele țuguiate.
- A mea, se referea la nevastă-sa, face exact ce-i spun. Dacă de Paște nu am tot ce trebuie pe masă, e nasol.
Încerca să-l convingă pe prietenul lui de pahar că din punct de vedere culinaro-domestic consoarta lui e docilă și că el e jupânul în casă. Discuțiile au continuat, fiecare expunându-și jumătatea în lumină cât mai favorabilă. De fiecare dată, pentru a accentua veridicitatea spuselor, bărbații reaminteau cum au aruncat cu mâncarea pe geam de Crăciun. Cică au fost imperturbabili în fața lacrimilor amare ale doamnelor. Ei sunt jupânii.
- Mai bem o vodcă?
- Mai dai una!?
Nu se răspundea concret, verde-n față, lăsau să se subînțeleagă, probabil pentru a mai atenua din sentimentul de vinovăție că ei stau în birt, iar ele, docilele, sunt băgate pe sub paturi, prin cămări, pentru a face curățenie.
- M-a trimis a mea - nu e bărbătește să-i spui numele sau să folosești vreun diminutiv, pseudoanonimatul doamnei conferă un aer generalist, că ei așa se poartă de fiecare dată cu toată lumea - să-i cumpăr ceapă verde și un algocalmin. Cică o doare spatele. Pe cine crede ea că prostește!?
Tocmai când era mai convingător își vede, prin geamul nespălat al speluncii unde își făcea veacul, nevasta că trece pe trotuar.
- Ce faci?
- Am fost la farmacie, abia mă țin pe picioare, ți-am zis că mă doare.
Femeia și-a văzut de drumul ei către casa întoarsă cu curu-n sus. Trebuia să continuie să facă ordine, să spele rufe, să calce...
- Mai beau una mică și vin și io, a strigat descendentul lui Adam către urmașa Evei.
Nu cred că a auzit, dar nici nu sunt șanse mari s-o fi interesat-o aspectul.
A mers acasă beat, ca de obicei, și-a aruncat pantofii pe covorul curățat cu greu, între două crize de sciatică, și s-a tolănit în pat.
- Am cumpărat tot ce mi-ai zis. Să mai zici că nu te iubesc. Abia aștept să vină Paștele să petrecem în familie ca...
Nu și-a mai terminat fraza, a adormit buștean în icnetele femeii care se lupta cu un fotoliu. Încerca să-l mute pentru a spăla parchetul de sub el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu