Este ziua în care ne aducem aminte de femei, încercăm să le arătăm cât de mult le prețuim. Ne întrecem în a le arăta, prin diferite gesturi, că sunt importante pentru noi. Asta nu contest! Urâte sau frumoase, bune sau rele, inteligente sau nu, femeile sunt discutate și dezbătute tot timpul anului. Mai ales de către bărbați. Același lucru se întâmplă și a în perioada asta. Vorbim și le prețuim. Am învățat că manifestarea evidentă a sentimentului va fi percepută de FEMEIE ca o recunoaștere a valorii ei.
Cred că de 8 martie femeia ar trebui să fie lăsată în pace. Să se regăsească, să își pună ordine în suflet și în gânduri. De prea multe ori este prea ocupată să ne ofere nouă, bărbaților, soți, iubiți sau copii, o viață mai bună. Ziua femeii cred că ar trebui sărbătorită în primul rând prin tăcere și discreție. Femeia, oricât de puternică ar părea la exterior, pe atât de fragilă este dincolo de aparențe.
Tot timpul anului beneficiem de privilegiile femeii. Ne îngrijesc când suntem bolnavi, ne hrănesc când suntem flămânzi, ne enervează când suntem calmi și ne calmează când suntem nervoși. Ba, mai mult, ne reașează pe linia corectă a vieții când ne abatem de la ea.
Cu cât mă gândesc mai mult cred tot mai tare că ziua de 8 martie o pervertim în interesul nostru al bărbaților. Ce ne împiedică să le arătăm și în restul zilelor că le iubim? Trebuie o zi specială pentru a le spune că sunt speciale? Nu! E nevoie de o zi specială pentru că mai tot mai mulți uită de EA.
8 martie este dovada că ne aducem aminte de ele. Haideți să le arătăm permanent că le iubim, dacă e așa, să respectăm în fiecare clipă, dacă e așa, și de 8 martie să le lăsăm să se regăsească!
Urările curg către mame, fiice, bunici, surori, prietene etc. Dar cele mai uitate în perioadele astea sunt amantele. Cel puțin în spațiul public. Femeile astea sunt cele care calmează bărbatul nervos din cauza unei neveste isterice, sunt cele care sunt gata să zâmbească când are timp și chef bărbatul, sunt cele care se scurg prin viața publică precum un fur pe lângă zidurile caselor. În sufletul lor se ară, se bătătoresc cărări, uneori cu bocanci nu tocmai curați, iar lacrimile lor sunt, de cele mai multe ori, nevăzute. Nu au timp să plângă alături de bărbații care le lasă impresia că le iubesc. Desigur, se vor repezi câțiva să arunce cu piatra, că nu e așa, că de ce o amantă ar trebui să fie respectată, nici nu spun asta, Spun doar că un om are aceste trăiri. Posibil. Și spun asta observând ce este în jur. Se vor trage gloanțe multe împotriva amantelor... Ele or să primească, desigur, cadouri consistente, care ar trebui să compenseze singurătatea și, absolut, discreția.
La mulți ani, fetelor!
Un comentariu:
Cam ai dreptate. Zic şi eu că, din moment ce femeia ar trebui sărbătorită permanent (că bărbaţii se sărbătoresc ei singuri, seara, cu câte-o bere) la ce mai e nevoie de 8 martie? Mai rău, există parcă legiferată şi ziua bărbatului, cândva prin mai, parcă. Dar n-am văzut nimic special cu ocazia asta. Explicaţia unei colege a fost "Păi e nevoie de 8 martie pentru că ne-aţi chinuit mii de ani până să putem merge şi noi la şcoală, să putem şi noi vota, etc...". Iar replica mea "Şi e vina noastră că v-a luat atât timp?". La mulţi ani, mamă, bunică, nevastă, soră, colege!
Trimiteți un comentariu