Am întâlnit, şi sunt sigur că şi voi, oameni buni în viaţa asta. Când mă refer la asemenea suflete am în vedere toată încărcătura lexicală a acestui termen. I-am găsit sau m-au găsit ei pe mine atunci când aveam mai mare nevoie. De fiecare dată am simţit că sunt binecuvântat şi chiar iubit.
Apropo, voi cum vă simţiţi atunci când vi se oferă iubire şi ştiţi că nu sunteţi aşa de buni, de merituoşi, pe cât vi se arată!? Mă rog...
Deci, am avut revelaţia unor oameni extraordinari, dar de fiecare dată am fost bulversat. De ochii lor. Ochii oamenilor buni. Aţi fost atent la ei!? Sunt senini, dar plini de durere!...
Noi, ceilalţi, avem vreo vină!?
Un comentariu:
Oamenii buni,Dumnezeu ti-i scoate in cale,exact atunci cand trebuie...sa iti mangaie sufletul...cumva.Pentru durerea din ochii oamenilor buni,suntem raspunzatori cu totii,direct sau indirect...
Trimiteți un comentariu