Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Falsă reprezentare a realității

luni, 17 februarie 2014

Vreau să spun din capul locului că rândurile care urmează nu sunt o analiză, nicio soluție, ci doar un comentariu propriu, emis pe baza priceperii, pregătirii și capacității mele. Spun din start că este raționament fals, pentru cei care îl vor contesta, și unul corect pentru cei care își regăsesc punctele de vedere în el.
Încă din cele mai vechi forme de organizare a societății - triburi, ginți -, a existat o formă de justiție, prin care erau sancționați cei care încălcau sau erau suspectați de faptul că au încălcat o normă de conviețuire socială. În forma sa primitivă, justiția de atunci presupunea aplicarea unei sancțiuni care consta, în principal, în aplicarea unei pedepse fizice. Desigur, acest lucru, justiția, era înfăptuit în mod arbitrar de către cel puternic, căruia nu i se putea opune vinovatul, altfel vinovatul era cel care tocmai edicta o nouă normă, o nouă regulă în societate. Odată cu trecerea timpului au apărut tot mai mulți puternici, tot mai mulți purtători de bâte - bâta aici fiind văzută ca instrumentul de reeducare a celui abătut de la morală, de la regulă, de la normă - fapt care a generat sau a pus în stare de anarhie și insecuritate comunitățile respective.
Atunci s-a simțit nevoia ca restabilirea și menținerea unei atmosfere nonconflictuale să fie asigurate de anumite persoane. Acestea vegheau ca regulile stabilite de către majoritatea membrilor comunității să nu fie încălcate și aplicau sancțiunile prevăzute în cazurile de neconformare.
Ei... din momentul ăla a început un alt bâlci, care continuă permanent. Lupta a început să se dea pentru a ajunge în situația, de a dobândi competențele, pentru edictarea regulilor. De ce a apărut această luptă, de ce vor unii sau alții să ajungă la butoane? Păi, pentru a modifica regulile, care între noi fie vorba, este un lucru firesc, având în vedere evoluția societății, și aici avem în vedere toate componentele sale - economic, social, cultural, politic, dar mai ales cultural.
Ciudățenia apare din momentul ăsta. Toți ne dorim, ca obiectiv fundamental, justiție, dreptate socială, prosperitate, educație, cultură, tot ceea ce poate caracteriza un trai decent. Atunci, de unde apare disputa, dacă scopul final, cel declarat, este identic?
Poate din cauza faptului că nu există identitate între scopul declarat și cel ascuns? Asta nu știu, dar diferențele apar și cu privire la drumul pe care alegem să mergem către scopul final. Numai că diferențele de abordare, de alegere a drumului către țelul final, par să ne readucă la punctul zero, la punctul de plecare, pentru a porni la un nou drum. Poate că e cazul să învățăm să continuăm, să corectăm din mers și să consolidăm.
Dar ce facem cu orgoliul, mai ales cu cel needucat, neantrenat în dezbateri, neobișnuit cu polemica, fapt ce ne pune, iar, în poziții beligerante, și de aici ar apărea din nou setea de a ajunge la butoane, de a plăti polițe.
Cred că tot ceea ce ne rămâne, este buna credință, care e musai să fie dublată de educație permanentă, de dorința fiecăruia dintre noi de a se autoeduca în spirit nonconflictual...
Dar ce facem, pentru că motoarele progresului au fost dintotdeauna egoismul, invidia și orgoliul!?
Păi, nimic, scapă cine poate!...

Niciun comentariu:

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading