Ciutura cu ochi

În copilărie
Ne alergam pe uliță.
Ridicam colbul
În care ne scăldam gleznele
De se lua lumea cu mâinile de cap.
Ne opream din alergătură
Dând fuga la ciutura cu apă...
O scoteam din adâncuri
Plină de zbucium și de răcoare.
Pe rând ne aplecam
Și beam apă...
Mă fascina mereu cum
Ochii mei mă priveau
Din fundul găleții.
Parcă mă vedeam de dincolo de mine
Aș fi vrut să nu-mi treacă setea
Să aflu ce vroiau să-mi spună
Ochii din adâncuri...