Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Interviuri pe Facebook: Femeia cu multe ouă

marți, 11 iunie 2013

Mult mi-a fost dat să aştept ca interlocutoarea mea să aibă timp de acest interviu. Ca fetele în bancul ăla cu librăria, când fu Tache nu fu Tică, când fu Tică nu fu Tache... Când să discutăm, nu era momentul potrivit, când era momentul nu era timp şi tot aşa. Alina State are puncte de vedere interesante, zic eu, am discutat cu ea despre ea. Implicată în politică, afaceri şi media a opinat că are opinii. Hai să vedem...
- Bună seara. Gata!?
- Minteni.
- Asta ce înseamnă!?
- Imediat sunt gata.
- Ştiam eu că e greu cu fetele, auzisem eu ceva!...
- Gata… pe locuri, fii gata, start! Sunt gata, start !
- Greu. M-ai tot amânat cu interviul ăsta. Mereu eşti aşa nehotărâtă!?
- Nu, nu-s nehotărâtă, am vrut numai să aleg un moment bun. Nu eram nehotărâtă în privinţa interviului, ci a momentului...
- Ce mi-a Baba Rada, ce mi-e Rada Baba! Cum îţi începi ziua de obicei!?
- Înjurând... că nu mă pot trezi, k aş mai dormi, că voi întârzia... k nu trebuia să stau la cinema noaptea (dvd)…
- Ţi-o faci cu mâna ta, culcă-te mai devreme!
- …apoi cedez, îmi setez telefonul să sune peste 10 minute - fac asta dormind… peste 10 minute la fel, repet figura… intru şi mai mult în criză de timp... urmează îmbrăcatul - scuze, am sărit peste dezbrăcatul de pijama, nu dorm goală - nu ştiu cu ce să mă îmbrac, nu îmi aduc aminte cu cine trebuie să mă întâlnesc în ziua respectivă şi ce ţinută se impune… în final aleg ceva simplu - blugi. Cel mai simplu! Lejer!!! Ştiu, mulţi se întreabă de ce mă îmbrac atât de simplu, de modest, de genu': “sunteţi Alina State, adică dvs., TU, îmbrăcată aşa... este patroana de la Avicola?”.
- Apropo de timp, nu economiseşti prea mult folosind "k" în loc de "ca" sau "că".
- Scuze, bine, dar numai pt acest interviu. Şi scuze încă o dată, că am sărit la un alt subiect şi tu trebuie să pui întrebările - defect profesional?!
- Că tot veni vorba de patroana de la Avicola, cum ai decis să bagi bani în presă!?
- Acum 10 - 12 ani, când am ales să urmez cursurile de PR în loc de mass-media, eram studentă la Facultatea de Ştiinţe Politice la UBB Cluj, îmi doream să lucrez în presă. M-am izbit însă din primul an de influenţa afacerilor pe care le administra tatăl meu. În vacanţă trebuia să fac practică în Alba-Iulia, unde locuiau părinţii mei. La firma x nu te duce, că avem o relaţie comercială, despre Primăria Y nu poţi scrie că ne-a eliberat autoziaţia de funcţionare... s, t, u şi punctele pot continua. Am ajuns în comuna Vinţu de Jos unde am copilărit; voiam să scriu o banală anchetă despre primarul localităţii care nu se sinchisea să monteze nişte indicatoare către Castelul Martinuzzi. Aaaaa, stai tată, că primarul are asociaţie agricolă şi pământul lui bună-ta este la el în asociaţie - dacă scrii în presă ceva despre el, nu mai primim arenda. În final, am făcut practica la Radio Color din Sebeş la emisiunea de dimineaţă, puneam şi eu muzică şi citeam horoscopul…
- Mişto, dar răspunsul la întrebarea mea e...!?
- …subţire de vară, însă au fost singurele săptămâni în care mă trezeam voioasă la ora 5 ca să ajung la Matinalul de la ora 6 în direct. Ei, acum 10 ani am ales între a locui şi a rămâne aproape de familie sau a face presă, PR era de partea cealaltă. Am stat 10 ani urmărind presa. MIRAJUL. Şi când am aflat de un ziar local care se stinge între alte ziare politice, am ales să le dau şansa unor tineri, şansa pe care eu nu am avut-o. Care se stingea... că acum nu se mai stinge, acum arde. Şansa pentru o presă liberă, să poţi scrie orice, despre oricine, aşa cum faci tu pe Facebook.
- Interesant! Şansa asta pe care o acorzi o vezi ca pe o afacere, hobby sau ambele!?
- …în partidul în care de altfel am moştenit locul tatălui meu nu am reuşit să spun nimic, că ar fi prea mult să spun că nu am reuşit să schimb ceva. A fost calea tatălui meu de a face ceva pentru societate. Ar fi prea mult să zic că nu am reuşit să schimb ceva, a fost calea aleasă de tatăl meu, deşi el a ales iniţial partidul lui Stolo, ceea ce era altceva, iar după nişte ani de frustrare de partid, am ales şi eu o cale prin care pot să am GLAS.
- Ce e mai important pentru tine, doctrina dau ideologia!?
- Mai are sens să discutăm despre acestea azi? Mai vezi tu vreo doctrină pe undeva?
- Dar despre ce?
- În politică? Io nu am văzut nicio doctrină... pentru mine contează oamenii care se strâng în partid.
- Te întrebam altceva, pentru tine ce e mai important, doctrina sau ideologia!? Mijloacele sau scopurile!?
- Răspuns simplu: ideologia!
- Cum te simţi, eşti egala bărbaţilor sau mai au ei până să te egaleze!? Vorbim, desigur, despre egalitatea de şanse.
- Eram sigură că mă vei întreba asta pentru că am văzut ce ai postat azi. Am 100.000 de ouă pe zi...
- Să mor dacă pricep care e legătura.
- 50.000 de bărbaţi trebuie să mă egaleze.
- Trebuie timp mult să ţi le numărăm, Care e legătura între ce am postat azi şi întrebarea mea!?
- Şi dacă nu sunt egala bărbaţilor, funcţionez în lumea lor, deci mă bat cu ei de la egal la egal… Ai postat ceva dacă femeia este egală... ProTV. “Mă uit la ProTV. De ce bărbaţii trebuie să joace roluri de femei? O fi aia cu egalitatea de sanse!”... aaa, era despre bărbaţi, era invers.
- Ah, nu, aia era ironică şi mă întrebam de ce trebuie să joace un bărbat rolul unei femei mârlance. Există şi din astea şi ar fi mai naturale. Aşa cum şi mârlanii sunt mai naturali interpretaţi de bărbaţi!
- Da, da… Ce îmi place la bărbaţi este că ei, voi, nu sunteţi atât de falşi. Nu înţeleg de ce femeile ţin neapărat să fie atât de fake… Şi nu mă refer la silicoane.
- Ei, na!? Dacă vrei îţi pot da eu exemple, dar cred că e suficient să te uiţi în jurul tău. Ipocrizia masculină e în floare!
- Aceştia nu fac pui în preajma mea, îi ţin eu la distanţă sau ei nu se apropie de mine. Cred că ne mirosim...
- Nu mă refeream la sistemul tău relaţional emotiv, ci social!
- O, da, şi eu mă refeream la societatea în care trăiesc, nu la bărbatul meu de acasă.
- Emotiv nu se reduce la asta! Dar subiectul era "curvăsăria"!
- "Curvăsăria" aia în care cel căsătorit are amantă oficiala?
- Aia e curvie!...
- Aha!
- …iar dacă ne luăm după canoanele bisericeşti e, de fapt, preacurvie, curvia fiind în familie!
- Poate avem medii diferite. Lucrezi la Prefectură, eşti între politicieni. Da, da, aceia sunt fake, majoritatea, nu mi-au plăcut, am preferat fotbaliştii, sportivii. La firmă lucrează meseriaşi, mecanici, şoferi, electricieni, ingineri, muncitori manipulaţi - oameni care muncesc, nu care se fac că muncesc. E o diferenţă faţă de politicieni care şi-au uitat meseria de bază şi nu mai fac nimic, pardon, fac - politică! Muncitori manipulanţi. Sper că editezi textul...
- Am lucrat între politicieni, adică cu ei, când eram în presă. Chiar şi cu tine am filmat de câteva ori. Te simt încordată, în defensivă. Atacă-mă pe mine, dar vreau să discutăm relaxat. În rest pot fi de acord cu tine! Îl editez cât să aibă logică, nu să-i schimb sensul.
- Mă refeream la greşelile gramaticale. Mi-am făcut o cafea, eu sunt relaxată, mânc şi cireşe în timpul acestui interviu - ce fain, nu!?
- Înseamnă că e mai bine de acum. Cireşe!?!?!... Asta vroiam şi eu, dar m-am "trezit" târziu. Nu ai impresia că societatea e mai deschisă către conflict decât către colaborare!?
- Ba da. Clar! Suntem parcă tot timpul pregătiţi de luptă, vezi în magazine - unele vânzătoare stau să muşte, aşteaptă numai să întrebi ceva... Da, parcă suntem scăpaţi din lanţ. Lanţul bunului simţ. Scriu NOI, în loc de EI, pentru că de multe ori şi eu sunt aşa, mă surprind pe mine că sunt aşa. Şi în magazine răspund cu politeţea la care nu se aşteaptă vânzătoarea agresiva. În Bucureşti vânzătorii au procent din încasări. Ei mereu au fost mai practici - le-au dat de lucru oamenilor, ca să nu mai aibă timp de lătrat, harţă, muşcat. Au salariul minim şi 1% din încasări - ai parte de politeţe în primul rând. Poate că trebuie să ne cupărăm bunul simţ de la ceilalţi. Că doar şi procentul acela pe care îl primesc vânzătorii la salariu este inclus în preţul produsului, însă prefer să cumpăr ceva mai scump decât să mă agreseze o vânzătoare.
- Politeţea impusă prin politici salariale sau de marketing. Interesant!
- Da! Sâmbătă am fost în şase magazine…
- A expirat timpul! Spune tu ceva, sper măreţ, la finalul discuţiei noastre!
- …în cinci dintre ele vânzătoarele aveau diverse preocupări: butonat la telefon, vorbit la telefon, taclale cu prietenii etc. Promiţi să publici ce te întreb?
- Da!
- Din 1 iulie, Glasul Hunedoarei isi propune o colaborare pentru site cu mai multi bloggeri din judet. Asa cum are ziarul Adevărul. Vrei să fii partenerul nostru? Îţi alegi ziua ta preferată. A mea este joia. Şi în ziua aleasă de tine, cititorii noştri îl vor aştepta pe Dan Terteci. Mie îmi place tare mult cum scrii... M-am îndrăgostit de tine, scriitoreşte vorbind… sau scriind.
- Stabilisem că interviul ăsta e gratis. M-ai întrebat dacă public ce mă întrebi, adică întrebarea, eu o să public şi răspunsul. Da, mă onorează propunerea! Să văd acum cum scot cămaşa acum că interviul ăsta nu a fost "aranjat". :))))
- Oki… mulţu’…
- Cu plăcere!

Niciun comentariu:

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading