Îndemn

Cu puțin timp în urmă îmi reproșa Denisuca faptul că am devenit prea gânditor, în sensul că nu mai văd niciun lucru bun în jurul meu. E drept că în momentul respectiv am rămas puțin descumpănit, neștiind dacă remarca ei trebuie combătută sau nu. Asta are mai puțină importanță. De atunci m-am tot gândit la spusele ei. Na, sunt oameni de a căror părere nu ai cum să nu ții cont. Așa și în cazul de față. Denisa mi-a fost colegă și confidentă o bucată de vreme. Ce dracului să faci nopțile la redacție decât să mai bârfești pe unul și altul și când îi termini pe toți de tocat te iei pe tine la rând.

Nu este nici pe departe adevărat. Sunt și văd multe lucruri frumoase în jurul meu, ba chiar și oameni. Tocmai pentru că le văd și îmi plac, încerc uneori, așa după cum mă duce pe mine capul și puterile, să nu las pradă urâtului frumosul din viața mea. Una peste alta, deși am avut și eu ca orice muritor momente de deznădejde, pot spune că sunt un tip norocos. Mai ales de când am ajuns la Deva. Am cunoscut aici oameni fabuloși, dar câțiva mi-au marcat existența în mod pozitiv și țin să e mulțumesc. ei se știu foarte bine și nu are rost să-i nominalizez acum. Ce este sigur, că eu nu aș fi așa cum sunt acum în fața mea fără sprijinul, criticile și colaborările lor.

Revenind la observațiile Denisucăi, cred că da, are puțină dreptate, pentru că degeaba simți și vezi dacă în jurul tău nu se simte lucrul ăsta. E ca în dragoste, degeaba iubești o persoană dacă nu simte și ea lucrul ăla, că este iubită.

Îmi permit luxul de a vă îndemna - pentru că la sfaturi, așa ca toată lumea, mă pricep extraordinar - să arătați celor din jur frumosul din voi. Știu că este greu, uneori aproape imposibil din cauza greutăților și mentalităților, dar și dacă reușiți asta efectul este uriaș. Mai ales pentru voi.

E nevoie de optimism și de respect. Mă rog, părerea mea!