În timp ce unii lasă moşteniri conturi, vile şi maşini, un hunedorean din satul Costeşti a lăsat urmaşilor săi o… biserică. Nea Samoilă şi-a făcut în curtea casei o biserică pentru a se ruga atunci când preotul nu poate să ţină slujba la biserica din sat. Bătrânul era cunoscut ca un om credincios care stăpânea bine darul cioplirii în le
Tușa Maria, a lui Zgăvârdean, cum îi spun oamenii din zonă, își aduce aminte cu drag de omul ei și povestește de fiecare dată cu ochii scăldați în lacrimi despre bulgărele de aur care a fost soțul ei. Lacrimile fac ca albastrul ochilor să devin mai puternic decât cerul. Nu știi dacă plânge de durere sau bucurie. Poate că de amândouă.. “El mergea des pe la mănăstiri, era un om cu frică de Dumnezeu. Mereu ne spune că tebuie să avem grijă, să ne uităm în sus. Avea darul să cioplească creuci la oameni. De multe ori le făcea gratis. Odată a venit de la o slujbă, nu mai știu de la ce mănăstire... A intrat în casă, nu a zis nimic. A dumicat pâinea, a mâncat în liniște și s-a întins în pat. O să mă lase puterile, am să mă dau să fac o bisericuță la mine acasă”, își aduce aminte consoarta meșterului hnedorean.
Talentul lui nea Samoilă Zgăvârdean i-a impresionat pe cei din satul Costeşti. Bătrânul a lăsat în urma lui troiţe pe toate dealurile din jurul satului. Era una din plăcerile lui, să cioplească în lemn. Majoritatea crucilor şi icoanelor din satul Costești sunt pictate de el El se ruga în timpul liber şi la sărbători în bisericuţă ridicată de mâinile lui. Bisericuţa e făcută cu toate cele trebuincioase într-o biserică. După ce a isprăvit lucrarea au început să vină şi alţi vecini să se roage în Casa Domnului ridicată de nea Samoilă. Un vecin își aduce aminte cu drag, emoțiile îi fac barba nerasă și brzdată de vreme să tremure ușor, cum venea duminica la bisericuța din vârful dealului. “Am fost, am fost, de vreo câteva ori am fost şi eu. Este biserică aici în sat, dar preotul are trei parohii, e greu să ajungă la toate și nu poate fi în mereu peste tot”.
Văduva lui Samoilă Zgăvârdean nu ştie ce se va întâmpla cu bisericuţa după ce ea va merge să stea alături de omul ei, știe doar că lăcaşul va rămâne în grija copiilor. “O să rămână copiilor, rămâne moștenire, după ce mor or ă vadă ei de ea”, spune tușa Maria cu ochii pironiți în zare privind ceva ce numai ea vede. Nora bătrânei este convinsă că mai devreme sau mai târziu biserica se va nărui - “se strică şi o mănâncă caria şi tare rău îmi pare, nu avem nici posibilitate, nici bani să o întreţinem”.
Biserica familiei Zgăvârdean nu a fost niciodată târnosită. Preotul din sat vine şi o sfinţeşte însă, an de an, de Bobotează,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu