Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Adevărul renegat

miercuri, 22 mai 2013

Observ un mic paradox în jurul meu. Milităm, ne luptăm, consumăm energii şi suntem gata să rupem relaţii care durează de ani de zile. Nu contează dacă este vorba despre o relaţie amoroasă sau de amiciţie, dacă e una de afaceri sau formal-socială. În numele adevărului se declanşează războaie, se plătesc poliţe, se escaladează conflicte. La nivel declarativ toţi, dar absolut toţi, dorim adevărul. Să ni se spună, să ni se arate!... Frumos. Am constatat că acest adevăr constituit în miză esenţială este energia care ne ţine în mişcare atât timp cât nu se referă la noi sau este pe placul nostru. Dacă e invers, e inacceptabil!
Am fost, nu o dată, martorul unor situaţii greu de explicat. Oamenii se pregăteau de conflict, îşi pregăteau argumentele irefutabile precum lunetistul glonţul pe ţeavă înainte de a discuta cu cel despre care erau convinşi că o să-i mintă. Se enervau până la finalul expunerii problemelor cu care se confruntau şi aşteptau, conform propriilor convingeri, să fie minţiţi pentru a li se justifica atacul. Numai că li se prăbuşea întregul sistem de valori când interlocutorul le spunea verde-n faţă ceea ce ei nici nu visau să audă, considerând că varianta respectivă, deşi adevărată, ori nu este cunoscută, ori nu se poate să spună aşa ceva.
Este momentul când deznădejdea ia locul iritării pentru a se transforma în stare de şoc. Cum, adică, a obţinut adevărul fără să se lupte, nu a fost nevoie să înjure, nu a fost cazul să se milogească, nu a trebuit să facă intervenţii pentru a-l afla!? Ba, pe deasupra, mai este şi de natură să-l nemulţumească.
Ştii ceva, parcă e mai bine să ne facem că discuţia noastră nu a avut loc. Dă-l dracului de adevăr! Cui foloseşte că l-am aflat!? Parcă era mai bine înainte. Aveam raţiuni pentru ură şi un scop. Aşa!?... E mai uşor să huleşti, să speri decât să cultivi şi să dezvolţi acest adevăr. Uneori doare teribil, te zvârcoleşte şi te enervează.
Nu cred că majoritatea oamenilor vor să afle adevărul şi nici nu le trebuie. El e bun să existe ca Dumnezeu, undeva unde să nu poată fi văzut şi e bine să fie făgăduit din când în când. Pentru că de primit, de deschis uşa, de băgat în casă e ceva mai greu. E ca diferenţa dintre bunătatea declarată şi cea efectivă.
Dar, parcă...

Niciun comentariu:

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading