Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Interviuri pe Facebook: La taifas cu o româncă la Paris

miercuri, 15 ianuarie 2014

Era prin primăvara lui 2006. Abia ce intrasem în echipa Antenei 1 Deva, după o perioadă grea, zbuciumată a vieţii mele, şi începeam turele de noapte. Soarele se chinuia să părăsească emisfera noastră... Un apel pe telefonul mobil m-a readus la realitate. "Eu sunt Lucia, de la Corespondenţi, înţeleg că eşti nou, te rog să fii atent să nu scăpăm niciun subiect!". Aşa am cunoscut-o, părea o acritură, o nesuferită. Mai târziu aveam să o cunosc pe colega mea, Lucia Vintilă, un om cu care îţi este drag să vorbeşti. Ceea ce am şi făcut, am aranjat de ieri ora la care să ne "auzim" pe Facebook pentru un "live" de la Paris. De dimineaţă am pus fasolea la fiert şi la ora stabilită am bătut discret la uşă...

Vintila Lucya
Bună.
Dan Terteci
Bună să vă fie inima. Odihnită?
Vintila Lucya
Da, sunt ok.
Tu?
Dan Terteci
Eu am gătit, de fapt am mâncarea pe foc, şi am venit la "muncă". Deci te pot exploata.
Vintila Lucya
Dă-i drumu’…
Dan Terteci
I-am dat deja. Îţi mai aduci aminte primul nostru dialog telefonic!?
Vintila Lucya
Nu în totalitate. cred că s-a întâmplat undeva prin 2007, când lucram în Antenă, la corespondenţi, şi sigur era vorba de o ştire. Însă despre ce ştire voiai să-mi spui... nu îmi pot aminti.
Dan Terteci
E oarecum aşa. Era prin martie 2006, prima mea tură de noapte şi mă avertizai să nu pierdem niciun subiect. Rea lăsai impresia că eşti. Abia pe urmă am aflat că lucrurile stau pe dos.
Vintila Lucya
Deci, după atâţia ani aflu şi eu că mă considerai o scorpie. Bravo, domnule! Bine că nu te-ai lăsat furat de aparenţe. Ar fi fost dramatic. :)))
Dan Terteci
Arată-mi că eşti suflet şi mai nobil decât ştiu eu şi foloseşte diacriticele. Ai milă! Ai plecat din ţară după ce ai preumblat prin televiziuni, ministere, televiziuni... De ce?
Vintila Lucya
Cu siguranţă am spus să nu cumva să pierzi vreun subiect. Îmi plăcea ceea ce făceam şi voiam performanţă, atât din partea mea cât şi din partea celor cu care lucram, în plus, ştiam că se poate, că sunteţi pasionaţi de meserie, de aceea ceream atâta de la voi, toţi corespondenţii. Şi nu m-am înşelat când am spus că se poate să facem un jurnal bun.
Am o tastatură care nu are diacritice… îmi pare rău.
Dan Terteci
La să că le pun eu.
Vintila Lucya
După mai bine de 10 ani de presă am decis că este timpul să iau o pauză, să am grijă şi de mine. Să-mi urmez destinul. Sper să fi făcut o mutare corectă. Până acum nu regret nimic, dar doar timpul îmi poate da dreptate sau mă poate contrazice.
Dan Terteci
Nu răspunde ca jurnalistul. Noi vrem să aflăm care îţi este destinul.
Vintila Lucya
Ok.
Curiosule, cum te bagi tu în viaţa omului…
Însă e adevărat ce ţi-am scris, mi-am urmat inima.
Şi care voi vreţi să aflaţi destinul meu?
Dan Terteci
Aaaaa... ura!!! Eu, pentru că sunt primul care citesc, apoi cei care intră pe blogul meu. Deci, noi.
Vintila Lucya
Am înţeles.
Dan Terteci
Cum vezi România de la Paris!?
Vintila Lucya
Depinde de zile. Uneori tristă, neliniştită, rece, fără speranţă prea multă, obositoare, însă uneori mi-e dor de haosul de acolo. Dar, e ţara mea natală. România poate fi frumoasă, plină de prieteni, de oameni cu suflet mare. Oameni dragi.
Dan Terteci
Mie mi se pare că nu vrem să ieşim din marasm. Vorbesc aici şi de atitudinile de la nivel individual. Ce zici!?
Vintila Lucya
După mulţi ani, am ajuns la concluzia că România, şi nu America, e ţara în care totul e posibil.
Dan Terteci
Se spune că America e ţara tuturor posibilităţilor, pe când România e ţara unde totul e posibil.
Fug să mestec în fasole, revin în 3 minute…
Vintila Lucya
Cred că ne-am obişnuit să spunem: lasă că merge şi aşa. Ne-am obisnuit cu jugul. De ce să-l scoatem? De ce să ţinem capul drept când putem să ne închinăm? Da, e o problemă de atitudine, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv. Lipsa de reacţie, poate şi din cauză că lumea nu mai crede că se poate schimba ceva. Greşit! Dacă vrei să afli părerea mea, există speranţă, însă de unul singur nu poţi muta munţii.
Spor la învârtit. Eu nu pelc de aici.
Dan Terteci
Da, dar mai mulţi singuri la un loc... Prea ne cramponăm. Vrem să se facă, hai să facem, să arătăm ce vrem, să ignorăm nulităţile, să ne adunăm în jurul valorilor, să renaştem meritocraţia.
Mă scuzaţi, zic şi eu.
Vintila Lucya
Ai perfectă dreptate. Dupa atâţia ani de jurnalism, mi-e oroare când văd ce promovăm. Şi doar media e vinovată! Nu cred în: asta se cere.
Dan Terteci
Parcă suntem naţia "breaking news"...
Vintila Lucya
Hahhahaha, alt subiect sensibil!!!!! Nu stiu de unde a plecat nebunia asta cu bn-ul şi nici nu vreau să acuz pe cineva, însă nu avem nici cea mai vagă idee ce înseamnă breaking news şi cum să-l folosim. Deci să punem galben la televizor, că aşa poate atragem atenţia populaţiei şi creştem în audienţă.
Dan Terteci
Croşetăm pe genunchi şi ne mirăm că se rupe. Ştii ce cred eu!? Că se simte nevoia de o presă pozitivă, care să prezinte societatea aşa cum este ea, cu oameni care nu fac senzaţie. Se simte nevoia aia din anii '90 când presa critică la orice era o necesitate.
Vintila Lucya
Şi tu mai crezi în libertatea presei?
Da, se simte, însă atâta timp cât presa e subordonată politic şi subjugată economic nimeni nu va face nimic.
Dan Terteci
Libertatea presei este o utopie la nivel planetar. Ideea e cum foloseşti imperiul, regatul, cnezatul etc. Cred că efectele obţinute prin puterea binelui sunt mai trainice, chiar dacă apar mai târziu.
Vintila Lucya
Ştii cum se zice, e greu să construieşti ceva, însă îl poţi dărâma în câteva clipe. Apropo de puterea binelui, de presă de calitate, îmi aduc aminte de o emisiune pe care am produs-o la Realitatea: cine, când, cum schimbă România! Ce dor îmi e de timpul ăla! Aveam invitaţi în emisiune numai oameni care chiar au făcut ceva pentru ţara asta şi nu sunt toată ziua pe la televizor. Şi ca ei sunt atâţia! Frumoşi, modeşti, cu suflet mare! Păcat, însă, că lumea nu stie de ei. Păcat că nu sunt ajutaţi să facă şi mai mult.
Dan Terteci
Sunt comozi oamenii. Pentru a susţine oameni valoroşi trebuiesc învinse comoditatea, prejudecata "de ce să îl ajut io p-ăla!?" şi bariera mentală care ne ţine departe de valori. Când eşti o nulitate nu te simţi confortabil în jurul oamenilor de calitate.
Vintila Lucya
Adevăr grait-ai!
Dan Terteci
Ce ai pe masă acum!? Răspunde sincer...
Vintila Lucya
Nutella, pâine şi fructe… mic dejun franţuzesc.
Dan Terteci
Să îţi fie ruşine. Fructele sunt ca să nu slăbeşti!
Ptiu... să nu te îngraşi.
Vintila Lucya
Te-ai intimidat, Dane! Nu-i rău.
Dan Terteci
Am avut o fugă de idei.
Vintila Lucya
Îmi plac fructele, mănânc foarte multe zilnic şi nu ţin cont de kilograme. Natura fu darnică atunci când m-a creat, norocul meu, sunt copia fidelă a tatălui meu.
Copia fidelă a tatălui ei ne spune aşa: "Să vă iubească viaţa!"
Dan Terteci
Sănătate să ai. Eşti ţigancă la Paris!?
Vintila Lucya
Ai râde, dar nu! Iniţial am avut şi eu teama asta, să nu mă considere altceva decât ceea ce sunt. Însă am fost surprinsă să aud că ştiu de România, ca au fost în România, că le place ţara, că au lucrat cu români şi că au o părere buna. Mi-am făcut amici foarte repede, iar oamenii sunt deschisi să te cunoasca.
Dan Terteci
Ce munceşti acolo?
Vintila Lucya
Sunt abia la început cu munca, tot în presă, la un ziar, însă nu aş vrea să mă întrebi despre asta, nu am semnat încă un contract şi până nu ştiu sigur ce şi cum... prefer să nu spun nimic.
Dan Terteci
Bine, secretoaso.
Vintila Lucya
Deci, treci peste asta, însă când am ceva palpabil îţi pot spune cu drag. E o treabă de superstiţie şi, în plus, nu vreau să pară laudă şi să nu se realizeze, prefer să fac întâi lucruri şi apoi sa vorbesc despre ele, nu înainte. Mersi că înţelegi.
Dan Terteci
Accepţi să scrii gratuit la un ziar pozitiv!?
Vintila Lucya
Însă, în timpul liber pictez şi fac şi badminton.
Dan, e o întrebare bună asta. Am acceptat de multe ori să scriu gratuity, doar pentru că am agreat cauza sau am iubit meseria, cred că da, aş face-o şi acum, însă nu pentru mult timp, pentru că ai nevoie de bani să supravieţuieşti. Însă da, aş scrie articole pozitive gratuit şi mi-aş câştiga existenţa din altă parte. Nu ar fi prima dată când fac asta! Şi nu cred că ma voi opri aici, la Paris. În orice caz, nu pot sta deoparte de presă. Nu e un clişeu chestia aia cu microbul de care nu poţi scăpa. În 2009 am avut o perioadă în care am ieşit din presă şi m-am îndreptat spre minister, dar orice minune ţine 9 luni, în cazul meu, apoi m-am reîntors în presă.
Dan Terteci
În eventualitatea că va exista vreodată aşa ceva. Ce te impresionează cel mai mult? Dar de revoltat!?
Vintila Lucya
Ooo, evident că există, sunt om, nu scorpie adu-ţi aminte că-ţi păream aşa doar la început, apoi, după câteva convorbiri telefonice m-am umanizat. :))))
Mă revoltă lipsa de demnitate, minciuna, să fiu comandată, să mi se impună să fac lucruri, să nu pot avea drept la replică... lista e lungă, crede-mă!
Ce ma impresioneaza? Un curcubeu, un "te iubesc" şoptit la ureche, un zâmbet inocent - sunt o romantica, dar asta rămâne între noi. Şi marea, marea mă linişteste în acelaşi timp.
Dan Terteci
Ce părere ai despre online? Se metamorfozează oamenii aici? Bunii devin răi şi răii, buni!?
Vintila Lucya
Online-ul depersonalizează un pic, însă este viitorul. Te poţi ascunde în spatele tastaturii, poţi disimula, adevărat. Eu prefer discuţiile faţă în faţă. Însă nu cred că dacă eşti bun poţi poza într-un om rău folosindu-te de calculator. Eşti aşa cum eşti, indiferent de locul în care te afli. Bunătatea sau răutatea sunt trăsături care nu depind de tehnologie.
Dan Terteci
Pe mine mă doare cumplit când văd mutilată limba română în fundamentul ei. Nu vorbim aici despre rafinamente lingvistice. Mi se pare mie!?
Vintila Lucya
Nu ţi se pare deloc! cf? sa vb putin? :)))))
Cam la asta te referi, nu? Din păcate există avantaje şi dezavantaje în orice. Şi ce e şi mai grav este că observ că tinerii nu mai ştiu să scrie corect în limba română. Nu ştiu în ce măsură vinovat este calculatorul sau lipsa de educaţie în şcoli! Ce mi se pare şi mai trist este că sunt mulţi politicieni care sunt agramaţi. Şi oameni care ar trebui să fie un model…
Dan Terteci
Şi la asta, dar în special la "frumoas-o", "ce a-ţi mai făcut!?". Din astea...
Vintila Lucya
Ooooooooooooooooooooooooooo, aici chiar ai atins un subiect sensibil. Primesc şi eu mesaje de genul." î-ţi spun că... mie dor de..." sau verbe la persoana a doua plural scrise cu liniuţă: "merge-ţi acolo".
Dan Terteci
Ieşi pe teren când pictezi!?
Am întârziat puţin pentru că am băgat prăjeala la fasole şi am dres-o de sare.
Vintila Lucya
Deocamdată nu, nu sunt în acel stadiu. E o pasiune nativă, pe care nu am cultivat-o încă. Dar anul viitor vreau să iau nişte cursuri. Până atunci pictez pereţii, oalele de lut şi cutiile de lemn.
Stai linistit, şi eu mănânc în acelaşi timp.
Dan Terteci
Ne arăţi, ne dai o poză!?
Vintila Lucya
Da, clar.
Două secunde, te rog.
Mă relaxează şi îmi aduce aminte de copilărie, de poveşti, de bunici, de viaţa la ţară.

 


Dan Terteci
Te consideri o fată de modă veche sau eşti (sic!) în tendinţe?
Vintila Lucya
Bine că ai specificat, căci altfel eram în dubii :))
Şic, cel putin aşa spun ceilalti. Îmi place moda, îmi place eleganţa, îmi plac lucrurile rafinate.
Dan Terteci
Ai roşit vreodată când ai primit vreun cadou!? De la cine era şi CE era!?...
Vintila Lucya
Roşesc de fiecare dată când primesc cadouri de ziua mea la serviciu. Şi roşesc şi atunci când colegii îmi cântă "la mulţi ani!" sau trebuie să împart bomboane. Îmi aduc aminte că acum doi ani, de ziua mea, eram la început în Realitatea, nu ştiam pe mai nimeni, nu mă ştia mai nimeni, am pus cutiile de bomboane pe mese, nu am zis nimic, mulţi colegi s-au servit fără să ştie de la cine sunt. Târziu, când o colegă mi-a spus "la mulţi ani" au aflat şi ceilalţi de la cine sunt şi au venit valuri-valuri să-mi spună mulţi ani fericiti.
Dan Terteci
Ne spui ce năzbâtii ai făcut în viaţa asta!? Alege una care crezi că te reprezintă şi relateaz-o.
Vintila Lucya
Sute cred că s-au adunat până acum. Imaginează-ţi că am copilărit la ţară, într-un sat din Făgăraş. Viaţa la ţară e plină de surprize. Îmi aduc aminte că eram în vacanţa de vară, terminasem clasa a opta, intrasem la liceu. Eram liberă si adolescentă rebelă. Bunicii, însă, de modă veche, mă păzeau mai rău ca pe o comoară. Voiam să ies cu prietenii în sat, la discotecă. I-am rugat cu toate cuvintele ştiute şi lacrimile din dotare să mă lase la disco. Ei... nu şi nu! Am aşteptat să adoarmă şi am sărit pe geam, m-am dus la dans. La intoarcere, însă, ghici cine mă aştepta cu băţul şi umeraşul în mâini? Bunicii! Îmi aduc aminte că am alergat minute bune în jurul mesei din cameră să nu mă prindă şi să nu mă bată :)))
Şi ce mă mai ameninţau că mă spun părinţilor, că aşa ceva nu se face, că o domnişoară nu poate face aşa ceva. Păcat că nu ai fost acolo, bunica mea, avea nici mai mult nici mai puţin de 1,45 m, cu umeraşul în mână poate ajungea la 1,60, iar bunicul era şchiop, si uite aşa, şontâc-şontâc, i-am obosit până ce au cedat.
Le-am promis că nu mai fac. Până data viitoare, evident.
Îţi pot povesti o zi întreagă aventurile mele la ţară, nu ai tu spaţiu de scris…
Dan Terteci
Fată, dă-mi o poză cu inima care te-a dus sub turn, să nu aleg eu vreuna greşită de pe facebook. :)))
Vintila Lucya
Adică cu zânul?
Stai aşa…
Dan Terteci
Îhî...
Lucia şi... destinul ei
 Dan Terteci
Să mor dacă nu pe asta am descărcat-o şi eu...
Pot să te rog ceva personal!?
Vintila Lucya
Spune.
E făcută în Germania.
Dan Terteci
Dacă auzi pe la Paris, de vreun român din Hunedoara cu care ne mândrim, să ne spui şi nouă, poate îl vedem la PREMIANŢII FĂRĂ PREMII.
Vintila Lucya
Cu mare drag. Până acum am dat de cineva care e stomatolog, dar din Maramureş.
Dan Terteci
Vorba unui amic, calm, încet şi cu răbdare.
Vintila Lucya
Însă dacă aflu, te anunţ.
Are dreptate omul.
Dan Terteci
Zi-ne ceva înălţător pe final.
Fă-ne ziua frumoasă.
Vintila Lucya
Zâmbeşte în fiecare zi, cu un zâmbet poţi cuceri lumea. Eu asta mi-am propus, să fiu pozitivă şi să îi fac şi pe alţii să zâmbească. Toţi avem motive şi dreptul la fericire. Iubeste şi zâmbeşte! Şi... să vă iubească viata! Sunt cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit de ziua mea. Asta vă doresc şi eu vouă: să vă iubească viaţa!
Şi multumesc, Dan!
Dan Terteci
Mulţumesc frumos pentru timpul pierdut cu mine şi ai grijă cu "Nutella".
Vintila Lucya
Mă adaptez :))))
Şi eu mulţumesc, mi-a făcut placere. Şi mi-au plăcut întrebările.
Să-mi dai şi mie linkul să te citesc.
Dan Terteci
Desigur.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ce dor imi era de ea :) Tot 2006 ne-am cunoscut si noi. Am fost colege prea putin timp, insa suficient sa-mi ramana in suflet si sa povestesc despre ea si ce sfaturi imi dadea cand am ajuns in lumea asta. Acum e randul meu sa-i duc vorbele mai departe. Sunt fericita cand vad ca si-a gasit zanul si roiesc fluturasi in jurul lor

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading