Sunt fericit că n-am.
Plânsul, când aveam,
Mă făcea să ard...
Sfârâia țărnă unde lacrima pica.
O holdă prăfuită aștepta alean
Dintr-o picătură.
Speranța începutului ne învie
Pentru ca începutul să ucidă apoi.
Sunt fericit că n-am...
Așa nu mă mai tem.
Nici de pierdere.
O fac câștigul meu.
Voi trăi cu ea.
Premianții fără premii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu