Noaptea...
Mă izbesc de mine
Fără milă și început,
Aștept un vuiet care
Stă să-nceapă
Ce în pieptu-mi nu vrea
Să mai încapă.
Dimineața...
Plâng petalele cu rouă
Fără să ne pese
Că dincolo de picături
Sunt suflete pribege
Ce ne stau în cale,
Muritor sau rege.
Seara...
Sufletul s-adună
Încercând să simtă,
Tânjindu-și vindecarea
Bolii de care nu se vrea scăpat,
Uitând pentru o clipă
Cât este de fugar...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu