Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Interviuri pe Facebook: Denisuca, o nevastă de coşmar

luni, 3 iunie 2013

Denisa Lala. Sub numele ăsta am cunoscut-o când am ajuns la Deva. Soarta ne-a făcut colegi de redacţie, unde pierdeam nopţi făcând ziare. A devenit, pe urmă, Denisuca. Aşa au început să o remarce internauţii. O bloggeriţă din Hunedoara. Acu’ se numeşte Denisa Bârgău. S-a măritat cu un alt blogger, Vis urât, Sebastian, logic, Bârgău. Am vrut să vorbesc cu el, dar m-a pasat la nevastă-sa: „Ies cu nişte prieteni. Ia, vezi, caut-o pe Denisa, e la muncă, cred că are timp!”. Şi a avut.
- Cioc, cioc...
- Da.
- Primiţi cu interviul!?
- Interviu? Primim, de ce?
- Pentru că tocmai a început! Deci, tu mai pricepi ceva din lumea asta!?
- Mă, stai aşa, că mă lupt cu o durere neaşteptată de stomac şi tu mă iei cu treburi serioase. Pricep, vag. Da' de ce întrebi?
- Stomacul tău nu e serios, am înţeles. Întreb aşa, să par interesant, să spună lumea că-s deştept. Ca să îţi aflu părerea, d-aia!
- Nu pot spune că am desluşit tainele lumii în care trăiesc, dar nici nu mă simt de parcă aş fi picat ieri de pe Venus, de exemplu.
- Asta înseamnă ce!?
- Înseamnă că pricep lumea asta, că pricep câte ceva din ea, dar că nu am toate răspunsurile.
- Mie mi se pare că ne pierdem busola, câte un pic în fiecare zi!
- Mi se pare că tu ai devenit un gânditor de la o vreme încoace. Parcă eşti tot mai deprimat, tot mai căzut pe gânduri, tot mai necăjit. Nu mai vezi chiar nici un lucru bun în jurul tău?
- E posibil să ai dreptate, poate că nu! Adică, gânditorii sunt negativişti, pesimişti?
- În general da. Că în momentul în care începi să gândeşti, îţi dai seama că... viaţa e pustiu.
- E clar, eu mai am mult până la stadiul ăla. Cum e să fii bloggeriţă şi nevastă de blogger?
- E distractiv. Ajungi să cunoşti o grămadă de oameni mişto (chiar şi soţul mi l-am cunoscut aşa), vizitezi locuri faine şi în general când discuţi seara la o ciorbă despre una, despre alta, se naşte câte un subiect pentru blog. Ne mai "batem" în idei, e chiar fain.
- Cât timp nu se lasă cu vânătăi e în regulă. Auzi, apropo de idei, este online-ul un viciu sau un mijloc de informare?
- Ambele. Cred că orice mijloc de informare ajunge să fie un viciu.
- Interesant punct de vedere. Ai şi un argument în favoarea lui?
- Păi începi să citeşti, devii dependent de lumea descoperită în cărţi şi pe care ţi-o imaginezi singur... Te uiţi la TV, la ştiri proaste sau emisiuni cu vedete de carton, sau chiar la "răposatul" OTV, şi devii dependent de "informaţiile" pe care ţi le dă cutia luminoasă numită TV. Descoperi Internetul, unde poţi găsi aproape tot ce te interesează, şi nu mai poţi trăi fără el. Adică poţi, dar nu vei mai fi niciodată la fel fără el. Pe de altă parte, ca orice chestie care dă dependenţă, nici viciul numit "online" nu e scutit de părţi rele. Că având Google oricând la îndemână, tinzi să nu mai memorezi nimic, dacă o fac serverele altora pentru tine.
- Când ţi-ai făcut blog am râs de tine. Cred că şi tu ai făcut la fel.
- De ce ai râs de mine? Să-ţi fie ruşine!
- Parcă nu ştii!? Mi se părea o prostie.
- Şi acum ţi se mai pare sau...? Că tu ţi-ai făcut blog de două sau trei ori şi ai plecat şi revenit de vreo trei.
- Nu. Recunosc că am fost defazat atunci. Poate că nu mi-am găsit cadenţa. Totuşi sunt bloggeri şi bloggeri.
- Bloggeri dedicaţi şi bloggeri de ocazie? Bloggeri pasionaţi şi bloggeri nepasionaţi?
- Inspiraţi sau mai puţin inspiraţi. Unii simt nevoia de atittudini revanşarde, îşi reglează conturile.
- Ăia nu trăiesc mult. Dacă-ţi faci blog ca să înjuri sau ca să te răzbuni pe cineva, n-o să te bage în seamă decât poate acel cineva şi după o lună s-a uitat de tine.
- Deci şi aici echilibrul ar trebui să existe! Cum reuşeşti să-l păstrezi, echilibrul, între munca în presă şi munca de blogger!?
- Munca în presă, în cazul meu, nu este muncă serioasă de ziarist, eu sunt, cum zice şefu' meu, "funcţionar de presă". Pun texte şi poze în pagini, actualizez site-ul, mai corectez şi cam atât. Nu mă lovesc de subiecte pe care să nu le public în ziar pentru că ar avea blogul prioritate sau invers, din simplul motiv că eu nu ies pe teren. Altfel, e simplu: trei zile din săptămână le dedic ziarului la care lucrez, celelalte patru sunt pentru mine, adică pentru mine şi blogul meu.
- Şi de unde produci mai mult? La gologani mă refer!
- Ce "produc" de la ziar e sigur şi constant, ce "produc" din blog e mai mult, dar nu e constant. Cam aşa.
- Ai răspuns să nu superi pe nimeni. De ce a renunţat Sebi, soţul tău, nu căţelul meu, la "vis urât"?
- Pentru că are o vârstă, pentru că oricum toată lumea ştie cum îl cheamă, pentru că anumite firme nu vor să-şi asocieze numele cu "Vis urât". Nu a renunţat complet, dacă intri pe visurat.ro tot pe blogul lui ajungi, doar că e mai important pentru el să fie cunoscut drept Sebastian Bârgău decât Vis urât. Asta nu înseamnă că nu este, în continuare, visul urât al unora.
- Când am venit în Deva m-aţi sărbătorit în redacţie de Sf. Dumitru. De ce!?
- Ahahahahaha!!! SERIOS? :)) Şi nu te-ai prins? Eu nu ţin minte, dar pentru că erai/eşti mitic, Mitică, Dumitru. Dă la Bucureşti, mânca-ţi-aş. :))
- Rapi... Au fost vremuri frumoase! Sau mă înşel!?
- Au fost, chiar au fost. Dar nu-ţi pot răspunde pe măsură, pentru că sunt o doamnă, ce plm, şi nu vreau să reproduci pe blog m..le pe care ştii că ţi le pot da. Sexul oral, nu m..le, pardon!
- Vezi că se publică necenzurat. Nu-ţi afecta singură imaginea de femeie serioasă!
- De-aia zic. Mai bine tac.
- Care e întâmplarea care te-a marcat cel mai mult de când ne cunoaştem!?
- Stai aşa: întâmplare care să te includă?
- Da sau nu!
- Păi prima care-mi vine în minte e când m-ai rugat să fiu cat-sitter şi am stat cu mâţa ta vreo săptămână. A fost interesant, chiar dacă mă duceam la culcare gândindu-mă că e posibil să mă trezesc fără ochi, mă temeam că o să mi-i scoată mâţa. :)) Şi să ştii că mi-a plăcut schimbul de maşini pe care l-ai făcut cu tata când ai plecat în concediu şi ţi-ai lovit maşina. Şi acum îşi aminteşte tata că l-ai sunat şi l-ai întrebat cu ce dracu merge Fordul lui. El s-a speriat că ai băgat benzină în motor diesel, tu de fapt întrebai pentru că avea un consum foarte mic.
- Mă simt răzbunat! Zii o vorbă de final!
- În final, te pup şi aştept să dai o cafea pentru că ţi-am dat conţinut pentru blog. Muahahahaha!... A, şi să-mi spui de ce te simţi răzbunat.
- Pentru treaba cu miticii!... Hai, pa!
- Fi-r-ai sănătos.

Niciun comentariu:

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading