Conu' Leonida e viu

Am redescoperit de curând plăcerea de a asculta teatru radiofonic. Când eram copil mă bucurau serile când la radio se anunța un astfel de spectacol. Recunosc că am fost mereu un admirator al dramaturgiei, ba, mai mult, uneori mă trezeam visând cum aș pune eu în scenă spectacolul în cauză. Câte proiecte îmi făceam, câte speranțe legate viitorul meu artistic. Dar să revenim la actualitate...

Seara îmi aleg o piesă de teatru și mă pun în pat. Ascult și aștept, aștept și ascult. Uneori adorm înainte de finalul piesei. Dar e frumos.... Aseară a fost rândul Conului Leonida care, față cu reacțiunea, îi explica nevestei proprii ce și cum a fost cu revoluția.

La un moment dat zice Leonida, când citește vestea bună în Aurora democratică, "Găteste-te degrabă, Mițule, și hai și noi pe la revoluție". Era clar pentru nenea Iancu, autorul schiței, că spiritul nostru ăsta este. Gătiți, spilcuiți și ușor boemi mergem la revoluție. Se vede treaba că oamenii nu mergeau la revoluție pentru a lupta în favoarea unui principiu sau a unei credințe. Hai și noi pe la revoluție! Afirmația arată aplecarea către cancan, către curiozitatea congenitală a nației și nicidecum însumarea eforturilor și a energiilor pentru un scop comun. Cred că și astăzi lucrurile stau tot cam așa. Lipsă de implicare și să facă altul, apoi vedem noi dacă putem avea un ce profit din trebușoara respectivă.

Către finalul poveștii, a piesei, Conu Leonida replică hotărât consoartei, asta după ce situația s-a limpezit, a aflat că nu este în pericol și că își poate permite să revoluționeze budoarul: "Cine să facă revoluție când sunt ai noștri la putere!?". Sentențiozitatea afirmației denotă atitudinea unora dintre parveniți care consideră că, odată ajunși pe scaunele tapițate în piele l s-a oferit și extrasele de carte funciară pe acestea, sunt custozii adevărului primordial. Cine, adică, să facă revoluție în afară de noi, noi suntem singurii care am putea face asta și acum nu avem motive. Este minunat cum se evidențiază de autor perenitatea unor astfel de modus vivendi.

Toată treaba este să nu ai oareșce sau nuștiucum care să îți declanșeze fandaxia, care, dealtfel, va da în ipohondrie trecătoare.