Docea: "Valea nu e săracă, e leneşă!"

Cătălin Docea prestează la ZVJ, KTV şi KFM.

Spune că face presă. Asta spun şi alţii!

Cum a reuşit, dacă a reuşit, ce părere are, dacă are,

despre viaţa din Valea Jiului, puteţi afla în interviul de mai jos.

Tot aici aflaţi pentru cine ar munci gratis şi de ce.

 Reuşeşti să supravieţuieşti?

Da. A fost un singur moment în carieră când, fiind şi mulţi indivizi foarte interesaţi ca ziarul pe care îl conduc să dispară, se putea întâmpla ca afacerea mea să clacheze. Asta se întâmpla în august 2008, când am lansat Ziarul Văii Jiului. Acum, chiar şi cu vremurile grele pe care le trăim (din punct de vedere economic) nu cred să se mai poată întâmpla mare lucru. Mă aştept doar la bine. Deci supravieţuiesc.

În Valea Jiului, fiecare om cu pretenţii politice îşi face câte un mijloc de informare în masă!

Da. Dar asta nu înseamnă că toate mijloacele de informare au în spate câte un om politic. Noi nu avem, deşi nu ne crede nimeni. Am fost, de-a lungul ultimilor trei ani, poziţionaţi de unii şi de alţii ba lângă PSD, ba lângă PNL. Ba cu Simota, ba cu Resmeriţă, ba cu Moloţ, ba cu Buhăescu. Cu UDMR nu i-a trecut nimănui prin cap să spună că am fi, dar nu e timpul pierdut. N-avem om politic în spate şi nici nu ne trebuie. Dar asta nu înseamnă că nu i-am sprijinit pe cei care ne-au cerut ajutorul. Ajutăm, vindem spaţii publicitare, publicăm electorale cât e nevoie, dar încercăm să nu ne vindem şi conştiinţa. Până acum, zic eu, am reuşit.

De unde atâţia bani într-o zonă atât de săracă?

Valea Jiului - zonă săracă? Glumeşti. Avem noi, ăştia din Vale, un obicei. Preferăm să ne plângem în loc să ne ajutăm singuri. Unii au priceput că soarta le aparţine, şi nu aşteaptă tot timpul mila autorităţilor. Alţii, încă n-au priceput. De aia suntem percepuţi, în mod injust, ca fiind săracii judeţului. Când, de fapt, unii dintre noi sunt doar leneşii judeţului. Valea Jiului - zonă săracă? Hai să numărăm maşinile de lux, cabanele, magazinele cu haine scumpe şi supermarketurile... Stăm bine, deci sunt bani în Vale. Nici mai mulţi, nici mult mai puţini ca în alte zone. Valea Jiului - zonă săracă? Valea nu mai diferă de restul României absolut deloc. Cine are vrea să muncească, are bani. Cine nu-şi găseşte loc de muncă pe măsura pregătirii, se reorientează. Cine vrea, poate. Eu mă consider un exemplu viu. Ăsta este şi secretul: muncesc, deci exist! Plus: muncesc, deci rezist!

A intrat dihonia între voi, jurnaliştii din Vale?

Nu! Aşa se vede de la Deva? Pot să îţi dau un exemplu doar în ceea ce mă priveşte. Când conduceam „Gazeta Văii Jiului”, şi lucrurile mergeau bine din toate punctele de vedere, colegilor mei li s-a părut tentant să îmi ia locul. Aveau impresia că ei, nicidecum echipa, ar face succesul. Timpul a dovedit contrariul. În fix trei ani au dus-o în cap. Şi, de vreo două săptămâni, nici măcar nu mai apare. Acum nu pot să le mulţumesc. Mi-au făcut un mare bine. Sunt pe picioarele mele şi nu mai am mogul industriaş să mă bată la cap toată ziua. În alta ordine de idei, dihonia asta apare doar când unii vor să fie şefi cu orice preţ şi nu înţeleg că o funcţie nu înseamnă doar beneficii, ci şi responsabilităţi. I-au doborât responsabilităţile. Timpul, bată-l vina!, a dovedit.

Cine face jocurile pe acolo?

Toată lumea. Nu există, din fericire, un stăpân al Văii Jiului. Strict pe domenii, cred însă că sunt câţiva domni care dau tonul, ora exacta, trendul. Fie că vorbim de turism, de drumuri sau de... politică.

Eşti contestat? Ce ţi se reproşează?

Da. Şi mi se reproşează cel mai adesea că mă descurc. Că stăm bine pe piaţă în timp ce alţii mor de foame. Secretul, fără menajamente, e unul singur: muncă şi iar muncă, activitate diversificată. Nu facem doar ziarul. Facem publicitate indoor şi outdoor, comerţ (inclusiv online) şi intermediere. Dacă nu ne lăudăm, nu înseamnă că suntem tâmpiţi. „Victimele” articolelor noastre îmi reproşează tot felul de jocuri, puţini mai sunt cei dispuşi să citească doar adevărul şi nu să caute musai tot felul de explicaţii pentru apariţia unui articol sau a altuia. Lumea e bolnavă de spionită. Dacă scrii de un portar că e prost, nu se gândeşte că poate, totuşi, chiar e prost. Ci se gândeşte că sigur a plătit cineva la ziar să fie denigrat şi să i ia locul. Aşa e şi cu politicieni. Unii sunt realmente proşti, dar nu caută mijloace. Ci, mereu şi mereu, scuze.

De unde ai avut bani să-ţi faci un trust de presă?

Păi nu am avut. Că, dacă aveam bani, aveam şi trust de presă. Ziarul l-am pornit cu echipa de la Gazeta Văii Jiului, care a plecat în proporţie de 90% odată cu mine la Ziarul Văii Jiului, dar şi cu banii dintr-un împrumut CAR luat de la Petrila. În scurt timp, au venit după noi şi clienţii de publicitate, marea lor majoritate. La Kapital TV și Kapital FM sunt doar administrator. Conduc un trust de presă. Deţin însă numai Ziarul Văii Jiului.

Oamenii sunt suspicioşi, în condiţiile în care piaţa de publicitate este destul de rigidă. Deci, de unde?

Banal. Suntem cu taxele și impozitele la zi, deci am putut și putem participa la licitaţiile de publicitate organizate de stat. Cei care nu au avut ca principală grijă plata datoriilor către stat, sunt acum legaţi de mâini şi de picioare pentru că nu îşi pot asigura existenţa ca organe media. Și, în lipsă de preocupare, îşi pun întrebări despre capra vecinului.

De cine te simţi apropiat din punct de vedere politic?

Nu este cazul. Am lucrat în campaniile electorale, de-a lungul timpului, pentru mai mulţi oameni politici, de pe tot eşicherul. Dar nu a reuşit niciunul să mă apropie. Nici nu mă prea pasionează politica, decât la nivel profesional. Nu atât de mult încât să mă apropii de cineva.

Care ar fi preţul păcii cu Resmeriţă?

De primarul Cornel Resmeriţă m-au apropiat şi, ulterior, m-au îndepărat în primul rând chestiuni de natură umană, nu financiară. A încercat să fie doar politician cu mine, deşi eu am fost în primul rând om cu dumnealui, și abia apoi administrator al unei afaceri. Pacea cu Cornel Resmeriţă depinde numai de dumnealui. Să facă treabă în municipiu. Dacă face, doar nu suntem tâmpiţi să scriem că nu face.

Dar cu Brăgaru?

Cu domnul comandant Brăgaru e mai complicat. Dumnealui nu are un război cu noi, ci cu incapacitatea sa de ţine pe cap o pălărie care, s-a dovedit deja de multă vreme, îi este cam mare. Zecile de şicane pe care ni le-a făcut de-a lungul timpului m-au indispus. Nu însă atât de tare încât să pornim un război. Război? De ce? Nu-mi doresc să ajung poliţist, cu atât mai puţin comandant.

Te simţi un Che Guevara al Văii!?

Nu. Sunt om om realist. Știu că nu voi schimba lumea. De fapt, nici nu mi-am propus.

Ce te enervează în relaţia cu autorităţile locale?

Profesional, mă enervează că n-au înţeles toţi angajaţii din sistemul public că dumnealor trebuie să răspundă presei pentru a satisface necesitatea de informare a cetăţeanului de rând. Din punct de vedere al afacerii pentru că, pentru unii edili, nu contează decât interesul, nicidecum onestitatea în afaceri. N-au niciun stres că dau cu banul public spre ziare care azi apar şi mâine nu, că atribuie direct contracte din bani publici spre firme datoare vândute către stat. Până la urmă, ce rost are să ne plătim datoriile la stat dacă pentru oamenii de la stat contează numai cine pupă în fund mai bine, nu cine îşi îndeplineşte onest obligaţiile contractuale?

Eşti înregimentat?

Nu.

Pentru ce om politic ai lucra gratis?

Elena Udrea.

De ce?

Notorietatea Elenei Udrea ar putea aduce un plus de audienţă muncii mele. Asta lipseşte presei regionale. Audienţa, nu talentul.

Cum te simţi după o zi de muncă?

Relaxat. Muncesc din pasiune. Nu îmi încarc însă viaţa personala cu amănunte legate de meserie. Adică: dacă relatez la modul relativ despre cineva în ziar, asta nu înseamnă cu mă şi strâmb la el pe stradă. În viaţăa, sunt mai calm ca în scris.

Ai avut momente în care ai fost dezamăgit de tine?

Se poate spune şi aşa. Am fost dezamăgit că nu am luat întodeauna, sau la timp, deciziile corecte. Deşi de cele mai multe ori mi-au trecut prin minte fix la ţanc.

Dar scârbit?

Nicidecum. Deşi nu sunt narcisist.

Care este diferenţa între „datorită” şi „din cauză”?

Bună întrebare. Le-am adresat-o şi eu colegilor mai tineri, neiniţiaţi. Încerc să evit eroarea frecventă de acest tip în media. Sper să fi reuşit în majoritatea cazurilor.

De ce anume te temi cel mai mult?

De puterea ajunsă pe mâinile unor oameni proşti, frustraţi de propria lor incapacitate. Sunt periculoşi.

Un sfat pentru viitori jurnalişti ai?

Burta pe carte. Fără carte şi muncă, e imposibil să faci presă de calitate.

Dar pentru cei vechi?

Să nu uite că meseria asta nu se învaţă doar până într-o zi. Și, apoi, gata: te poţi considera specialist! Nicidecum. E ca la electronişti. Televizoarele de acum 20 de ani nu-s la fel cu cele de astăzi, deci nu se repară la fel. Cine a învăţat tot timpul, a supravieţuit. Cine nu, nu. Aşa este, cred, şi în presă. Înveţi, evoluezi. Nu înveţi, rămâi specialist. Acesta e sfatul meu.

Este inutilă meseria de ziarist?

Dacă o faci doar ca să câştigi o pâine, mecanic, e absolut inutilă. Dacă însă cauţi să înveţi, să te perfecţionezi, poate deveni utilă. Nu doar ţie, ci şi celor din jur.

Hai, sănătate!

Sănătate, tiraj şi/sau audienţă. După caz.