Un produs Blogger.

Premianții fără premii

Ciutacu răspunde

luni, 7 noiembrie 2011

Deschid facebooku' si mă uit în jur. Salut cunoscuţii. amicii şi prietenii.
Ce scriu eu azi pe blog!? Trebuie să fie ceva care să mă ridice un pic.
În timp că mă scărpinam în barbă îl văd pe Ciutacu on-line.
Mă bag în seamă şi îi cer un interviu.
Iată-l!

Crezi despre tine că eşti arogant şi genial. Dar ai şi defecte!?
Dacă n-aveam, veneai la mine să te-nchini, nu să-ţi dau interviu. Da' n-o să mă apuc acu' să le şi detaliez. Încearcă la nevastă-mea, poate dă ea din casă...

Profesional eşti aranjat, cel puţin aşa se vede din piaţa publică, au încercat şi alţii să te aranjeze sau ai reuşit singur?
Nu ştiu ce înseamnă aranjat. Pesemne că te referi la poziţia oficială, aia de la ziar, şi la faptul că am o emisiune. M-ar bate Allah cel Mare să mă plâng în privinţa aşa-zisei şi râvnitei realizări, da' m-ai cam prins, psihic, într-un moment prost ca să mă dau mare. Da' pot să-ţi spun, ferm, că nimeni în afară de mine n-a contribuit în vreun fel la ascensiunea mea profesională, câtă a fost ea.

Anticipează-ţi evoluţia profesională şi personală pentru următorii doi ani!
Nu pot să mi-o anticipez pentrru sfârşitului anului şi tu-mi ceri doi ani...

Cui îi mulţumeşti că eşti ceea ce eşti azi?
Alor mei, că m-au făcut aşa grozav, mie, că am avut portocale şi nu m-am îndoit, şi nevesti-mii, că m-a suportat.

De blestemat pe cine!?
Nu mi-ar ajunge o pagină de ziar, arză-i-ar focu' pe maţe să-i arză!

Presa a ajuns cârpa politicienilor. Nu e şi vina jurnaliştilor?
Am zis eu că nu?

Cârnăţarii, deveniţi patroni de presă, au contribuit şi ei la fenomenul ăsta! Acum se plâng, unii dintre ei, că sunt dobitoci în presă. Nu ei i-au angajat!?
Părerile angajatorilor de presă despre angajaţii lor mă interesează strict în măsura în care mă privesc pe mine. Da' majoritatea uită cam repede cine şi cum i-a ajutat ieri să fie influenţii de azi. Chestia cu respectul trebuie să fie biunivocă. Pentru cititorii băsişti, asta se traduce că primeşti înapoi respect cât ai oferit şi tu în relaţie. (zâmbeşte)

Încotro ne îndreptăm?
Mie mi se pare că s-ar cam alege prafu' de tot şi toate. Şi zău dacă mi-ar părea rău. A fost mare Copos cu „planeta se scufundă”.

Au ajuns politicienii să creadă că trimiterea lor acasă de la putere, prin vot democratic, să fie considerată o pedeapsă, nu înţeleg asta ca pe o schimbare dorită de alegători. Toţi spun „să nu pierdem” sau „să câştigăm”.
Întotdeauna căderea de pe piedestal e văzută ca pedeapsă, e o chestie umană, care nu ţine exclusiv de resorturi de putere politică.

E reversibil drumul presă-politică?
După părerea mea, nu, dar n-am încercat pe pielea mea sentimentele date de un astfel de traseu. N-am intrat în partid nici pe vremea lu' Năstase, când era un soi de şmecherie apartenenţa la familia conducătoare, după aia chiar nu mai avea nici un rost.

O să ieşi la pensie cu cerneala pe mâini?
Mi-e teamă că n-o sa am prilejul; şi nici nervii necesari să rezist. Deşi altceva nu ştiu să fac decent.

Americanii au o vorbă: „să nu te pui cu acela care cumpără hârtia cu tona şi cerneala cu barilul!”. E valabilă şi la noi?
Dat fiind că la noi ziarele pe hârtie tind să devina vintage, cred că o să fim scutiţi de spaima asta.

Hoţia e o axiomă la noi. Care e soluţia ca politicanul român să facă şi ceva util pentru societate de banii furaţi!?
Eu mă încăpăţânez să cred că nu suntem o ţară alcătuită integral din hoţi. Eu, spre exemplu, n-am furat o para chioară. De ce-aş fi singurul?

Pe mine mă sperie şi ignoranţa celor din jur. Am căzut toţi în letargie sau mi se pare mie?
E un soi de resemnare bovină. Nu te-ai învăţat că trăieşti în mijlocul unei populaţii lipsite de reacţie şi de conştiinţă? I-a ţinut nea Nicu un sfert de secol cu frunţile-n ţărână şi, dacă nu se băgau alţii, murea ăla de bătrâneţe.
Ai o misiune mesianică!?
Doamne fereşte să ajung să-mi închipui asta!

Ce spui prima dată când treci pragul casei seara?
Îmi pup nevasta, pe tăcute.

Emigrezi?
Cred că-s cam bătrâior pentru asta. Dacă am fost tâmpit când eram mai mic, aia e, cred că rămân să sting lumina. O mai iau de la spălat vase la 41 de ani?

Care e dorinţa ta cea mai arzătoare?
Să fiu lăsat, dracu', în pace să-mi fac treaba!

Lasă-l în pace pe Băsescu!
Ţi se pare că l-am mai băgat prea tare-n seamă în ultima vreme? L-au reales, să se spele pe cap cu el!

Şi pe Boc!
Asta-i chiar inexistent pe persoana fizica.

Tu nu ai furat niciodată?
Nu, e chestie de educaţie. Şi asta-i scoate din minţi, că trebuie să-mi fabrice.

Derbedeule!
N-ai vrea să vezi derbedeul din mine.

Hai, pa!
Hai ciuaua!

Niciun comentariu:

 

Premianţii fără premii

search

Joia, la 17:00, se aude la radio

Most Reading